În calitate de medic primar la Clinica oncologică a Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi, relatez minunea vindecării soţului meu, Andrei George, căruia medicii de la Terapie intensivă nu-i dădeau prea multe speranţe de viaţă, în urma unei intervenţii chirurgicale soldate cu multiple complicaţii.

În disperarea mea, am fugit la Mitropolie, la moaştele Sfintei Parascheva, şi l-am rugat pe preotul de acolo să mă înveţe cum să accept ceea ce se întâmpla în viaţa noastră. După o rugăciune asupra mea, părintele m-a îndemnat să revin cu o hăinuţă a bolnavului la Sfânta Parascheva.

Fiica mea a adus o bluză la racla Cuvioasei, asupra căreia s-au făcut rugăciuni. Eu am aşezat această hăinuţă la creştetul bolnavului și nu m-am dezlipit de el 5 zile şi 5 nopţi. Suferinţele au fost de nedescris. În timpul zilei, diverse persoane înlăturau bluza de lângă bolnav. Cu încăpăţânare, o aşezam din nou la locul ei. Nimeni nu credea. Eu credeam şi mă rugam permanent.

Soţul a început să-şi revină, dar nu imediat şi nu perfect. Toţi spuneau că este o minune. Doar eu şi fiica mea ştiam a cui era minunea. Eu, Elena Teodora, am avut fericirea să văd harul Sfintei Parascheva prin însănătoşirea soţului meu, într-un moment când nimeni nu mai spera.

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva – mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, p. 51-52)