Biserica „Nașterea Maicii Domnului” (Mănăstirea Vorona)

Locuri de pelerinaj

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” (Mănăstirea Vorona)

    • Biserica „Nașterea Maicii Domnului” (Mănăstirea Vorona)
      Biserica „Nașterea Maicii Domnului” (Mănăstirea Vorona)

      Biserica „Nașterea Maicii Domnului” (Mănăstirea Vorona)

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” (Mănăstirea Vorona, comuna Vorona, județul Botoșani) Mănăstirea Vorona este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată pe teritoriul comunei Vorona (județul Botoșani). Ea se află amplasată în mijlocul unei păduri aflată la o distanță de 2 km de satul Vorona. Ansamblul Mănăstirii Vorona a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2004. Potrivit tradiției, la începuturile secolului al XVI-lea (1503), monahi români din satele Moldovei, dar și de prin părțile Banatului, precum și schimnici ruși și greci, au ctitorit un mic schit de lemn cu denumirea de „Sihăstria din Poiana Voronei”. Primii călugări, veniți din Rusia, au cumpărat moșia Icușeni. Denumirea localității provine din limba slavă, „vorona” însemnând în traducere „cioară”, iar legenda spune că, uneori, în poiană se așezau cârduri de ciori. În decursul timpului, Mănăstirea Vorona a fost o înfloritoare vatră monahală, aici ajungând să viețuiască în anumite perioade până la 200 de călugări. Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache Panaite a ctitorit o biserică de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1835, alături de vechea bisericuță de lemn care se deteriorase în timp, arhimandritul Rafail a construit o biserică de piatră cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. În anul 1836, arhimandritul Rafail, starețul mănăstirii, a construit Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”, aflată în cimitirul mănăstirii. Între anii 1929-1931 a viețuit la această mănăstire fratele Toader Arăpașu (viitorul Patriarh Teoctist). Chilia în care a locuit acesta este păstrată astăzi ca muzeu, pe zidul ei fiind amplasată în anul 2005 o placă memorială. Ca urmare a Decretului nr. 410 din anul 1959, mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (Sfinte Vase, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Bisericile au fost încuiate, iar chiliile transformate în depozite de cereale ale CAP-ului. În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei a redeschis ambele mănăstiri, Mănăstirea Vorona cu obște de călugărițe, iar Schitul Sihăstria Voronei cu obște de călugări. În cei 10 ani de abandonare, ansamblul mănăstiresc începuse să se degradeze. Între anii 1968-1972, s-au efectuat lucrări de restaurare ale bisericilor mănăstirești, executându-se în același timp și importante lucrări de restaurare, consolidare și protecție la corpurile de chilii de pe latura de vest, precum și la alte clădiri ale complexului monahal. În perioada păstoririi IPS Mitropolit Teoctist Arăpașu, a fost repictată Biserica „Nașterea Maicii Domnului” (în 1982), s-a restaurat catapeteasma, s-au înlocuit stranele vechi cu altele noi și s-au construit noi chilii și stăreția (1984-1986). Din inițiativa și sub directa îndrumare a IPS Mitropolit Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei s-a realizat restaurarea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, lăcașul de cult fiind pictat pentru prima dată după 200 de ani. În prezent, în Mănăstirea Vorona viețuiesc 54 de maici. Biserica „Nașterea Maicii Domnului” este o construcție de plan triconc (în stilul bisericilor moldovenești), cu abside semicirculare, având trei turle de lemn în stil rusesc, cu formă de bulb de ceapă. Este construită din piatră și cărămidă, cu absida răsăriteană semicirculară și cu absidele laterale semicirculare în interior. Edificiul este compartimentat în pridvor închis, pronaos, naos și altar. În partea de sud a altarului se află un diaconic-veșmântar. În anul 1854 s-a realizat un amvon frumos sculptat cu cheltuiala vornicesei Profira Crăstescu. Biserica a fost pictată în perioada 1869-1870 de schimonahul Vladimir Machedon, care a realizat și catapeteasma. Cheltuiala pictării bisericii a fost suportată de către vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, după cum reiese din inscripția aflată pe zidul exterior nordic al pronaosului. În această biserică sunt păstrate câteva icoane valoroase de la mijlocul secolului al XIX-lea, precum și fragmente din sfintele moaște ale Sfântul Nicolae și ale Cuvioșilor Mucenici din Mănăstirea „Sfântul Sava”. Ulterior, turlele de lemn au fost reconstruite din zidărie.