„Mănăstirea Miclăușeni s-a făcut cunoscută mai ales prin atelierul de pictură”

Interviu

„Mănăstirea Miclăușeni s-a făcut cunoscută mai ales prin atelierul de pictură”

    • „Mănăstirea Miclăușeni s-a făcut cunoscută mai ales prin atelierul de pictură”
      „Mănăstirea Miclăușeni s-a făcut cunoscută mai ales prin atelierul de pictură”

      „Mănăstirea Miclăușeni s-a făcut cunoscută mai ales prin atelierul de pictură”

Ce face economul, chelarul sau secretarul într-o mănăstire? Ce presupun aceste ascultări? Ce activități desfășoară maicile de la Mănăstirea Miclăușeni? De ce catolicii din comună își doresc icoane ortodoxe, se roagă la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica mănăstirii și participă la Taina Sfântului Maslu? Răspunsurile ni le-a oferit stavrofora Mihaela Stroescu, stareța Mănăstirii Miclăușeni.

Preacuvioasă Maică Stareță, ce îmi puteți spune despre obștea pe care o are astăzi Mănăstirea Miclăușeni?

Obștea mănăstirii noastre are 33 de maici, dintre care 20 de călugărițe, 11 rasofore și două surori, majoritatea cu studii teologice, fie cu Seminar sau Teologie – patrimoniu, Litere, Limbi străine, Politehnică sau cu studii de Filosofie și doctorat.

Ce activități desfășurați aici, la Miclăușeni?

Pe lângă ascultările ce țin de biserică, în perioada de primăvară – vară, începem cu grădina de legume, florile și cu cele două ateliere: de pictură, broderie – croitorie veșminte, iar iarna – încondeiatul de ouă (de struț și ouă mici).

După ce criterii împărțiți ascultările?

Avem ascultări pe care le facem prin rotație, toate: la biserică, la trapeza maicilor, la bucătărie. Altele le împărțim uneori după calități și pregătiri. Contabilitatea, economatul, pictura, stupina, broderia și croitoria de veșminte sunt ascultări fixe. Dar când este vorba de un protocol, de pregătirea mesei pentru hram, pentru pelerini sau strânsul fânului, de exemplu, participăm aproape toată obștea.  

Ascultările care țin de biserică sunt responsabilitatea eclesiarhului mare – o maică care ține inventarul patrimoniului și care are în subordine câteva maici care fac ascultări strict legate de biserică: trasul clopotului, curățatul candelelor din biserică, aprinsul candelelor în cimitir etc. Apoi, avem o maică care se ocupă de secretariat și care ține evidența intrărilor și ieșirilor anumitor acte și care răspunde și cererilor de tot felul. Avem o maică cu studii în domeniu, care ține contabilitatea mănăstirii și este și șoferiță.

Câte două, în slujirea de la bucătărie

Ascultarea de economă are foarte multe responsabilități: aici intră gospodăria, grija de animale, pusul în pământ, strânsul recoltei, cositul, adunatul fânului, plus grija pentru masă, dacă avem ce ne trebuie, dacă sunt suficiente ouăle, zahărul și așa mai departe. Lista o face chelarul – o maică care se ocupă cu această ascultare. Ea are cheile de la cămară și de la beci și se ocupă și de prepararea produselor pentru iarnă: zacuscă, compoturi, zarzavaturi, murături, dulcețuri.

De albinuțe se ocupă două maici, iar la bucătărie, prin rotație, facem absolut toate maicile, în echipe de câte două. La două luni și o săptămână ne vine rândul. Și atunci au posibilitatea ca fiecare să-și etaleze talentul și creativitatea. Maica Cecilia, de exemplu, ne face întotdeauna prăjituri.

Să vorbim puțin despre ateliere.

Fiecare atelier amintit are o maică responsabilă. La atelierul de încondeiat ouă sunt vreo șase măicuțe, dar aici se lucrează numai în perioada de iarnă, și chiar am dat voie și la celelalte, care au dorința aceasta, de a exersa.

La atelierul de pictură lucrează șase maici pe care le coordonez. Am învățat pictura, atât de șevalet, cât și pictura murală. Noi, fiind specializate pe pictură de catapetesme, primim foarte multe comenzi de acest tip, atât din țară, cât și din afară. Aș putea să spun că cele mai multe comenzi au fost o perioadă din străinătate. În apropiere de Mănăstirea Miclăușeni există o mănăstire catolică, cu care avem relații foarte bune. Majoritatea vizitatorilor care din vin din Italia acolo sunt aduși și la noi să viziteze mănăstirea și atelierele. Ei sunt încântați și doresc și ei icoane.

Deci ei sunt catolici și vor icoane ortodoxe?

Da. Chiar am lucrat pentru două mari biserici din Italia cei patru Evangheliști. Un medic care se ocupă cu o fundație aici la Butea a venit și a comandat icoane, dimensiunea de icoană împărătească aproape normală, cu cei patru Evangheliști, pe care i-au pus în biserica lor. Și spre marea noastră bucurie, când maica Melania de la noi a fost plecată în străinătate, a găsit o icoană lucrată chiar de ea la o biserică catolică. De asemenea, preoții catolici din Roman, când au vizite ale cardinalilor, îi aduc și la mănăstirea noastră. Mănăstirea Miclăușeni s-a făcut cunoscută mai ales prin atelierul de pictură.

De asemenea, colaborăm cu Mănăstirile Frumoasa, Copou și Galata, iar de câțiva ani, și cu Mănăstirea Cămârzani. În ce sens? Având în vedere că lucrarea de pictură s-a adjudecat pe numele meu și eu am supravegheat ca maicile să-și poată face pictura ele singure, merg acolo la o lună, la două săptămâni, pentru a le da câteva sfaturi în ceea ce privește cromatica, desenul și compoziția.    

Aici, satul este catolic?

Nu, satul este ortodox, însă comuna Butea este catolică și are aproape patru mii de locuitori, majoritatea catolici. Sunt doar două familii mixte (ortodocși căsătoriți cu catolici), dar relațiile noastre cu această comună sunt foarte bune. Foarte mulți catolici vin și lasă pomelnicele la noi, se roagă la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și vin la Taina Sfântului Maslu. Înseamnă că au văzut efecte.

Unui om foarte important din comuna Butea i s-au furat cei mai frumoși cai. El a venit la noi și ne-a cerut să ne rugăm. Am făcut împreună cu obștea acatistul Sfântului Mina. La o săptămână și-a găsit caii, dar într-un mod cu totul aparte. Erau vânduți a doua oară tocmai într-un iarmaroc pe la Bârlad. În momentul în care și-a văzut caii (el s-a dus însoțit de poliție, dar îmbrăcați civil), cei care îi aveau acum i-au spus: „Demonstrează-ne că sunt caii tăi”. Și numai cât i-a strigat pe nume, și caii au venit și se gudurau pe lângă el, mângâindu-l cu capul și cu gâtul; veneau să-i mănânce din palmă. Și atunci și-au dat seama că sunt ai lui. A trebuit să-și cumpere din nou caii, dar cu timpul, și-a recuperat banii.

Chiar nu demult, o femeie bolnavă de cancer, cu niște analize foarte rele, a trimis soțul să se roage aici, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Și pentru credința soțului, starea ei s-a ameliorat. A revenit după 40 de zile și a reînnoit pomelnicul, spunând: „Soția mea este mai bine”.