Omul, față în față cu icoana ‒ între arta sacră și arta desacralizată

Interviu

Omul, față în față cu icoana ‒ între arta sacră și arta desacralizată

    • Omul, față în față cu icoana ‒ între arta sacră și arta desacralizată
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

„Când ai văzut icoana Maicii Domnului de la Neamț, te obligă să cobori ochii. Nici nu poți s-o privești. Atât de puternic este harul îndumnezeitor, că te obligă, indiferent cine ești tu, să lași ochii în jos și să te rogi. Mai mult, Maica Domnului este prezentă în icoana ei. Noi ne închinăm la icoană, dar nu ne închinăm nici la culoare, nici la materie, nici la scândură, nici la perete. Imaginea este cea care ne ajută să intrăm într-un dialog cu o persoana reală, care este prezentă în duh în acea icoană”, subliniază părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița. În rândurile de mai jos, sfinția sa ne va arăta care este diferența între arta sacră și arta desacralizată.

Dacă arta religioasă, în loc să ne „ducă” în cer, ne duce la cele pământești, în acest mod ne duce și la păcat. De exemplu, mergi în Occident și vezi în anumite biserici icoane sau statuete ale Maicii Domnului – ale Madonei, cum spun occidentalii. Vezi chiar o statuie deosebită – cum este Pieta din San Pietro. Față de o icoană religioasă, pe care a pictat-o Leonardo da Vinci, Michelangelo, sau alt pictor, după practica de a reda oameni care „să pozeze” pentru a fi pictați, un tânăr poate să aibă și sentimente păcătoase față de Maica Domnului, fiindcă pictorul a zugrăvit-o realist, ca pe o tânără reală, de pe stradă, foarte frumoasă, dar pământească, nu îndumnezeită cum este în realitate, așa cum au putut-o vedea unii sfinți, de exemplu, Sfântul Grigorie Palama.

Această artă, acest simplu tablou poate să fie sau să devină un idol, fiindcă omul, în fața ei, păcătuiește.

În fața unei icoane bizantine ortodoxe nu poți să gândești așa. Când ai văzut-o pe Maica Domnului de la Neamț, te obligă să cobori ochii. Nici nu poți s-o privești. Atât de puternic este harul îndumnezeitor, că te obligă, indiferent cine ești tu, să lași ochii în jos și să te rogi. Asta e marea diferență între arta sacră și arta religioasă care nu este sacră, ci realistă, pământească, netransfigurată.

Teologia prezenței: un răspuns pentru cei care spun că icoana este idol

Mai mult, un sfânt este prezent în icoana lui. Maica Domnului este prezentă în icoana ei. Noi ne închinăm la icoană, dar nu ne închinăm nici la culoare, nici la materie, nici la scândură, nici la perete. Imaginea este cea care ne ajută să intrăm într-un dialog cu persoana reală, care este prezentă în duh în acea icoană. Da. Dar poți să spui: „Da, este prezentă, dar de ce nu ajută pe toți oamenii?”/ „Pentru că oamenii nu sunt subiecte corecte ca să determine acest fapt, care să ceară ajutorul cum trebuie” – ar fi răspunsul. Cei mai mulți oameni, însă, se duc la icoană și se roagă pentru lucruri lumești, pământești. Nu știu să se roage și de aceea nu se întâmplă nimic, pentru că nu le este de folos ceea ce cer ei, spune starețul Mănăstirii Bistrița.