Frate Iulian, legănarea policandrului nu este o rânduială specificată în vreo carte de cult. Probabil că este inspirată din tradiția athonită. La multe mănăstiri din Athos legănarea policandrelor și chiar a candelelor este o tradiție foarte des practicată. La slujbele de hram, la privegheri, mai exact, policandrele se leagănă la cântarea „Doamne strigat-am”, apoi la „Născătoare de Dumnezeu” de la Litie. La slujba Utreniei, același lucru se face când se cântă Polieleul, iar la dumnezeiasca Liturghie, la momentul Heruvicului.

Părinții athoniți spun că respectiva rânduială închipuie hora îngerilor, adică rugăciunea comună, comuniunea Bisericii luptătoare cu cea triumfătoare. Deci nu putem spune că monahii athoniți recurg la astfel de practici doar spre a-și diversifica ritualul. Dacă semnificația este cunoscută și credincioșii, ajutați și de această „horă”, înțeleg rostul ei, nu cred că este un prilej de sminteală. Însă, dacă obiceiul reprezintă o simplă  modalitate de diversificare a ritualului, atunci, bineînțeles, trebuie lăsat.