Vaticanul a publicat „Normele privind maniera de procedură în discernământul presupuselor Apariţii şi Revelaţii”, lucrare care este în uz în Biserica Catolică din 1978, însă până acum a fost accesibilă doar în limba latină, niciodată publicată oficial şi circula doar între episcopi şi specialişti.

Documentul este acum tradus în engleză şi în alte limbi, şi este „folositor în sarcina dificilă de a discerne în privinţa apariţiilor, mesajelor şi revelaţiilor, şi a altor fenomene extraordinare de origine posibil supranaturală” a spus Cardinalul William Levada, Preşedintele Biroului Doctrinar al Vaticanului în scrisoarea sa de însoţire a documentului, citat de http://www.religionnews.com.

Mandatul normelor folosite trebuie însoţit de o investigaţie serioasă, pentru a determina probabilitatea acestor presupuse miracole.

Regulile cuprind o evaluare a calităţilor personale ale celui vizat, inclusiv echilibrul psihologic, rectitudinea vieţii morale şi ascultarea de autoritatea eclesiastică. Conţinutul mesajelor şi apariţiilor trebuie să fie imun de orice eroare teologică şi apariţiile trebuie să rodească fructe spirituale, convertiri. Autenticitatea unei viziuni poate fi negată dacă printre alţi factori se arată o dezordine psihologică sau evidenţa căutării unui profit. În 2010, Papa Benedict a dispus înfiinţarea unei comisii care să evalueze autenticitatea apariţiilor marianice de la Medjugorie, Bosnia, care au atras sute de mii de pelerini, în ciuda opoziţiei episcopilor locali.  

În Ortodoxie, nu există asemenea comisii de evaluare, nici „avocaţi ai diavolului” care să pună la îndoială orice temei al apariţiei sau sfinţeniei. Poporul lui Dumnezeu, preoţi şi laici, discern adevărul unei realităţi prin harul lui Dumnezeu care se pogoară peste locul şi persoanele respective. În cazul în care o astfel de apariţie, plângere, fenomen extraordinar este ceva regizat sau inventat, chiar dacă la început stârneşte ceva vâlvă între oameni şi strange mulţime mare de curioşi, totuşi în timp se stinge şi Dumnezeu are grijă să aducă la tăcere pe cei ce susţin minciuna. Dimpotrivă, dacă un fenomen miraculos este adevărat şi de la Dumnezeu, lumea aceasta întreagă de s-ar opune, totul ar fi doar pentru a încredinţa pe oameni de veridicitatea minunii.

Biserica Ortodoxă aşteaptă decizia Comisiei cereşti de validare a sfinţeniei sau a minunilor, care nu dă niciodată greş, pentru că este o comisie a sfinţilor vii şi lucrători prin minunile lor în mijlocul poporului celui credincios. Orice tribunal pământesc poate greşi cu consecinţe grave asupra vieţii. Tribunalul ceresc însă este atoatevăzător, definitiv, cuprinde toate raţiunile timpului şi ale spaţiului, iar Judecător este Însuşi Dumnezeu.

În Ortodoxie, este frecvent fenomenul miraculos al plângerii icoanelor Maicii Domnului, în toate ţările cu tradiţie răsăriteană. Acest fenomen cauzează o aducere a oamenilor la pocăinţă, o ferventă privire în adânc şi o plângere pentru păcate. Plânsul Maicii Domnului se datorează nenumăratelor răutăţi pe care oamenii le fac împotriva lui Dumnezeu şi a fraţilor lor. Ierarhia Bisericii evită să se pronunţe imediat, într-o reactivitate incandescentă şi implicit superficială. În timp, poporul validează haric (sau nu) minunea, umple de sens lucrurile omeneşti, rodeşte bunătate şi iubire şi fundamentează credinţa în toată complexitatea ei simplă, mai presus de ceruri. De-abia când evidenţa credinţei s-a întipărit în minţile şi inimile oamenilor care au simţit harul lui Dumnezeu lucrător prin oamenii lui, Biserica confirmă, proclamă şi consfinţeşte adevărul dat de Hristos. Aşadar Biserica nu face sfinţi, ci îi recunoaşte pe cei pe care Însuşi Dumnezeu îi iubeşte, şi îi rânduieşte în soborul luminii Sale.