Libertatea este cea mai eficientă metodă de creștere a copiilor, dar libertatea până la tupeu și obrăznicie

Bullying-ul nu e doar în școală, să știți, ci și pe stradă. Bullying-ul se întâmplă și la serviciu pentru că noi înșine am crescut așa. Și facem bullying pe stradă, noi, șoferii de trafic, pietonii, facem bullying unii cu alții. Așa ne comportăm și la serviciu, așa ne comportăm și acasă, deși suntem oameni mari. Deci poate că ar trebui ca legea bullying-ului să se adreseze nu numai copiilor, ci și adulților. Să pedepsească în primul rând adulții care fac bullying, pentru că în felul ăsta poate societatea ar deveni puțin mai sigură pentru copiii noștri și noi am avea încredere mai mult să acordăm libertate copiilor noștri să se dezvolte.

Ce le puteți spune părinților din ziua de astăzi, cum să-și educe copiii? Care ar fi cea mai eficientă metodă?

Libertatea ar fi cea mai eficientă metodă, dar libertatea până la tupeu și la obrăznicie. Acolo libertatea copilului nu mai este de folos nimănui, nici copiilor și nici nouă, oamenilor mari. Într-adevăr, este o inflație de parenting pe toate canalele. Google-ul știe toate site-urile pe care le accesează mamele disperate, că poate nu sunt mame bune. Tații au mai puțin problema asta, că poate nu-și cresc copiii cum trebuie, dar mamele chiar au o problemă foarte serioasă la capitolul acesta, că poate nu sunt mame foarte bune pentru copiii lor. 

Cred că e un pic de exagerare, pentru că mă uit în „Amintirile lui Creangă”, de exemplu. O carte de parenting total, adică nu cred că ar trebui să lipsească din biblioteca unei mame performante – „Amintirile lui Creangă” – să vadă cam cum arată un copil normal. Pentru că toată copilăria lui Ion Creangă de fapt este copilăria pe care ne-am dorit-o cu toții. Chiar și eu am gustat o parte din felul ăla de copilărie pe care l-a avut Ion Creangă... le povestesc copiilor mei care muncesc de dimineața până seara. Pleacă de la 08:00 de-acasă și se întorc seara la 20:00, au meditații, școală, cluburi, au tot felul de lucruri de făcut și când le povestesc despre cum trăiam eu în copilărie, cum era copilăria mea sunt foarte uimiți, foate fascinați, cum de rezistam, cum de nu mi s-a întâmplat nimic. Cum să pleci singur în pădure să te joci? Sunt șocați de-a dreptul când pentru ei e periculos să meargă din casă până la magazin, să cumpere pâine. Și pentru părinți este de neconceput să lași copilul foarte mult timp singur.

S-a și schimbat lumea mult, cred că lumea e puțin mai periculoasă. Pentru că sunt foarte mulți iresponsabili pe stradă, oameni maturi care ar trebui să protejeze copiii și atunci riscurile să se întâmple ceva sunt destul de mari, însă cred că puțină responsabilitate pentru copiii noștri n-ar strica. Noi luăm ca exemplu Japonia unde copiii se duc de mici singuri cu metroul la școală, dar acolo e o societate sigură. Coeficientul de siguranță în societate este foarte ridicat, spre deosebire de România, unde nu prea e o societate sigură. Îți trimiți fiica de 14-15 ani la școală și o fluieră, primește tot felul de vorbe și în autobuz, o împing etc. Deci avem o societate bazată pe bullying.

Bullying-ul nu e doar în școală, să știți, ci și pe stradă. Bullying-ul se întâmplă și la serviciu pentru că noi înșine am crescut așa. Și facem bullying pe stradă, noi, șoferii de trafic, pietonii, facem bullying unii cu alții. Așa ne comportăm și la serviciu, așa ne comportăm și acasă, deși suntem oameni mari.

Deci poate că ar trebui ca legea bullying-ului să se adreseze nu numai copiilor, ci și adulților. Să pedepsească în primul rând adulții care fac bullying, pentru că în felul ăsta poate societatea ar deveni puțin mai sigură pentru copiii noștri și noi am avea încredere mai mult să acordăm libertate copiilor noștri să se dezvolte.

(Fragment din interviul cu pr. Visarion AlexaDespre educația copiilor, cu părintele Visarion Alexa: „Bătaia nu e ruptă din Rai!”. Puteți viziona interviul complet aici)

De la același autor

Ultimele din categorie