Utrenia în rânduiala Privegherii

Taine, ierurgii, slujbele Bisericii

Utrenia în rânduiala Privegherii

    • Utrenia în rânduiala Privegherii
      Utrenia în rânduiala Privegherii

      Utrenia în rânduiala Privegherii

Privegherea sau slujba de toată noaptea este un serviciu divin, cu caracter nocturn, compus din trei slujbe diferite, săvârșite consecutiv, ca o singură slujbă - și anume Vecernia mare, Litia și Utrenia.

La sărbătorile mai importante de peste an, precum duminici, praznice împărătești sau zile ale sfinților cu Priveghere, la mănăstiri și la catedrale, Utrenia se oficiază în ajunul sărbătorilor respective, seara, în cadrul slujbei numită Priveghere.

Privegherea (Diurnum, Pervigiliae, slav. Vdenie) sau slujba de toată noaptea este un serviciu divin complex, cu caracter nocturn, compus din trei slujbe diferite, săvârșite consecutiv, ca o singură slujbă, și anume Vecernia mare, Litia și Utrenia. Cea din urmă este, în acest caz, și cea mai importantă - întrucât constituie partea centrală și esențială a Privegherii. Privegherea amintește de timpul Bisericii primare, când întreg serviciul divin zilnic se săvârșea în timpul nopții, unit cu Sfânta Liturghie, care se oficia spre dimineață, datorită faptului că, în timpul zilei, creștinii nu puteau organiza întâlniri din cauza persecuțiilor.

La sărbătorile în care se oficiază Privegherea se regăsesc câte doua vecernii, Vecernia mică și Vecernia mare. Prima se citește, în mănăstiri, la timpul obișnuit (ceasul al IX-lea), Privegherea începând mai târziu, imediat după cină, cu Vecernia mare, Litia și Utrenia. Rânduiala este următoarea: preotul, fiind îmbrăcat cu felonul și epitrahilul, deschide ușile Sfântului Altar, făcând cădirea mare, ca la începutul Utreniei, însă în tăcere deplină, fără să rostească nimic, act ce creează în biserică o atmosferă de liniște adâncă, umbrită de mister. În timpul cădirii în biserică, diaconul (sau paraclisierul, în lipsa acestuia), stând cu fața spre răsărit în mijlocul bisericii, strigă cu glas tare „Sculați-vă!” - amintind, astfel, de strigarea făcută în trecut monahilor și celor prezenți la slujbă, care adormeau în strane, pentru a-i face atenți la slujba din timpul nopții - apoi merge înaintea preotului, cu lumina.

După ce cădește în pronaos, preotul se reîntoarce, iar când ajunge în mijlocul bisericii, cântă „Doamne, binecuvântează!”, cădind spre răsărit. Ajuns în fața Sfintei Mese, cădește de trei ori în chipul crucii și dă binecuvântarea pentru începutul slujbei. Urmează, apoi, la strană, cântarea „Veniți să ne închinăm...” și Psalmul 103, pană la stihul „Deschizând Tu mâna Ta...”, restul stihurilor cântându-se alternativ de către ambele strane, acestea fiind cunoscute sub numele de anixandare, după care urmează rugăciunile obișnuite ale Vecerniei și ectenia mare.

Din acest moment, urmează slujba obișnuită a Vecerniei mari cu Litia, iar la sfârșit, în loc de otpustul Vecerniei sărbătorilor de rând, preotul merge pe solee și, stând cu fața spre credincioși, rostește: „Binecuvântarea Domnului peste voi toți...”, făcând în acest timp semnul binecuvântării. Imediat după răspuns, strana începe citirea celor șase psalmi și celelalte din rânduiala Utreniei sărbătorilor.

Citește despre: