Florica, o fetiţă foarte săracă, stătea în pridvorul casei şi alegea seminţe. Deoarece uşile pridvorului erau deschise, o găină a vecinei s-a apropiat de ea. Văzând îndrăzneala găinii, Florica a prins găina şi a aruncat-o în podul casei. Şi-a zis:

- O voi ţine ascunsă aici, până îmi va face mai multe ouă.

Dar ea, ca orice copilă cu mintea necoaptă, nu a prevăzut o împrejurare, care mai apoi i-a adus multă nelinişte şi îngrijorare. A doua zi de dimineaţă, după ce găina a ouat, a început să cotcodăcească din toate puterile. Florica a urcat repede în pod ca s-o oprească din cotcodăcit. Dar şi vecina o auzise şi recunoscându-şi îndată găina, a alergat spre pod.

Când a văzut-o pe fată că ţinea găina în braţe, a priceput ce se întâmplase. Supărată, a mustrat-o pe Florica pentru fapta ei. Vecina îi aducea adese­ori lapte, unt, ouă sau făină, dar după această în­tâmplare nu a mai ajutat-o deloc. Pe lângă acestea, toţi vecinii au aflat de fapta ei, iar fetei îi era ruşine şi să iasă din casă.

Nu dori să-ţi însuşeşti lucrul ce nu este al tău,

Doar atât o să primeşti: ocară şi un nume rău.

(În căutarea bucuriei, Editura Sophia, București, 2009, p. 61)