De la permanentele obstacole puse în calea Patriarhiei Ecumenice până la asasinarea frecventă a creştinilor în Turcia, guvernul dar şi opinia publică cultivă o atmosferă de presiune şi inospitalitate faţă de creştinii aflaţi aici dintotdauna.

Monumentele cultural-religioase din Turcia sunt – multe dintre ele – ameninţate cu dispariţia. Astfel, agenţia Armenpress a raportat că Biserica Armeană din Azizie, districtul Erzrum este folosită de turci ca un staul de vite.

Biserica – de o valoare istorică inestimabilă – este ignorată sistematic de către Ministrul Culturii şi Turismului din Turcia şi a suferit multe stricăciuni din cauza căutătorilor de comori, dar şi din partea localnicilor care fură material de construcţie.

Zidurile interioare ale bisericii au fost construite în secolul al 17-lea şi sunt acoperite cu fresce.

În 1914, în estul Turciei (Armenia de Vest) existau 4000 de mănăstiri armene. Mai rămân doar 100 astăzi, multe dintre ele ameninţate cu dispariţia.

Una dintre strategiile cele mai reuşite pentru uciderea bisericilor creştine în ţările persecutoare de creştini este asasinarea patrimoniului lor cultural şi religios. Atacuri ale extremiştilor, incendii inopinate sau nu, profanări şi furturi de obiecte liturgice, ameninţări, lipsa oricărei posibilităţi de restaurare, interzisă de stat, decizii judecătoreşti previzibile şi absurde de deposedare a creştinilor, alungarea monahilor din mănăstiri, tăierea accesului la educaţie religioasă, restricţionarea editurilor cu profil teologic şi religios, sunt doar câteva aspecte ale acestei strategii prin care se urmăreşte eradicarea creştinior din locurile unde ei au trăit de aproape 2000 de ani.