“Ţara Sfântă nu trebuie să devină un Disneyland spiritual” – Conferinţă despre creştinismul în Orientul Mijlociu – Lambeth Palace

Religia în lume

“Ţara Sfântă nu trebuie să devină un Disneyland spiritual” – Conferinţă despre creştinismul în Orientul Mijlociu – Lambeth Palace

    • “Ţara Sfântă nu trebuie să devină un Disneyland spiritual” – Conferinţă despre creştinismul în Orientul Mijlociu – Lambeth Palace
      “Ţara Sfântă nu trebuie să devină un Disneyland spiritual” – Conferinţă despre creştinismul în Orientul Mijlociu – Lambeth Palace

      “Ţara Sfântă nu trebuie să devină un Disneyland spiritual” – Conferinţă despre creştinismul în Orientul Mijlociu – Lambeth Palace

Pericolul la adresa creştinismului în Ţara Sfântă este clar. Creştinii reprezentau 30% dintre locuitorii Palestinei sub mandat britanic în 1948, iar astăzi procentajul lor în Israel este de doar 1,25%.

Riscul – spune Patriarhul Catolic de Ierusalim, Fouad Twal, este ca Ţara Sfântă să devină un „Disneyland spiritual”, plină de alei strălucitoare şi de atracţii turistice, dar goală de populaţie creştină indigenă.

Cardinalul francez Jean-Louis Tauran, preşedinte al Comisiei pentru Dialog Inter-religios şi diplomatul nr 1 al Papei Ioan Paul al II-lea, oferă o altă imagine. Centrele creştine ale Ţării Sfinte, ca “situri arheologice şi istorice, vor fi vizitate ca şi Colosseum-ul în Roma, muzee cu bilete de intrare, şi cu ghizi care să explice frumoasele legende”.

Acest declin al creştinătăţii în Ţara Sfântă, este o parte a exodului creştinilor din Orientul Mijlociu. Motivele sunt bine cunoscute şi clare:

  • Conflictul Israeli-Palestinian, care afectează creştinii arabi tot atât de mult ca şi musulmanii arabi
  • Instabilitatea economică şi lipsa de oportunităţi
  • Creşterea fundamentalismului Islamic, astăzi datorită fricii că Primăvara arabă ar putea deveni o Iarnă de insecuritate şi regimuri teocratice
  • Realitatea că creştinii din zonă au o educaţie mai bună şi le dă o şansă mai mare să imigreze. Aşa cum un observator a afirmat, în Orientul Mijlociu creştinii frustraţi imigrează în mod fizic, iar musulmanii frustraţi imigrează în mod ideologic

Raphaela Fischer Mourra este fiica unui german cu o mamă palestiniană, născută şi crescută în Betlehem. În 2005, la vârsta de 15 ani, şi-a pierdut tatăl într-un atac cu rachete israelian, în timp ce alerga să-şi salveze vecinii. Ea îl descrie ca fiind “primul martir creştin în cea de-a doua Intifadă”.

Samer Makhlouf, un creştin de 35 de ani, a fost arestat de trupele evreieşti la 15 ani pentru că a aruncat cu o piatră din frustrare. A fost arestat şi închis patru luni, timp în care a fost torturat şi interogat, şi încă mai poartă semnele fizice ale detenţiei.

Un alt palestinian creştin, Jacoub Sleibi, spune că familia sa a fost forţată să care apă de la o mare depărtare până la casa lor din Betlehem, în timp ce apa curge abundent în coloniile evreieşti din apropiere.

Acestea sunt câteva dintre vocile conferinţei de două zile, ţinute la Palatul Lambeth din Marea Britanie, convocată de Arhiepiscopul de Canterbury, Dr. Rowan Williams şi de Arhiepiscopul de Westminster, Vincent Nichols. Evenimentul a adus împreună peste 90 de conducători religioşi, politicieni, misionari, teologi etc.  

Arhiepiscopul Williams a spus: “Creştinismul este o religie istorică. În centrul său este un set de evenimente care s-a produs într-un timp şi spaţiu specific. Nu este posibil unui creştin să spună că religia creştină este ceea ce alege el să fie. Suntem responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat în Ţara Sfântă acum două milenii”. Adâncimea acestei responsabilităţi a fost exprimată memorabil de Zoughbi Zoughbi, un creştin palestinian din Betlehem: “Stră-stră-bunica mea a fost bona lui Iisus”.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://ncronline.org