Preacuviosul Părintele nostru Mal lăsând averea și rudeniile, petrecea în locuri pustii și nelocuite, bucurându-se în postiri, în privegheri și în toată altă nevoință.

Ba încă îi era fața pururea veselă și făcea mari minuni cu numele lui Hristos, curățind leproșii, alungând demonii, dăruind orbilor vedere; și acestea le făcea încă fiind viu; iar după ce s-a dus către Domnul și lăsându-și trupul pe pământ, a luat har de la Dumnezeu de curgea mir din el cu foarte frumoasă mirosire, spre tămăduire și apărare de toate primejdiile și de boli fără de leac: „Că pe cei ce Mă preamăresc, zice Domnul, îi voi preamări”. A Căruia este mărirea și puterea, în vecii vecilor. Amin.