Părintele Constantin Ciocârlan – Mărturisitor în temnițele comuniste

Documentar

Părintele Constantin Ciocârlan – Mărturisitor în temnițele comuniste

    • Părintele Constantin Ciocârlan
      Părintele Constantin Ciocârlan – Mărturisitor în temnițele comuniste

      Părintele Constantin Ciocârlan – Mărturisitor în temnițele comuniste

Prin Sentința nr. 242 din 21 aprilie 1959 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, prin Decizia nr. 132/1963 a Tribunalului Suprem, Curtea Militară București, pedeapsa i-a fost redusă la 6 ani închisoare corecțională.

Părintele Constantin Ciocârlan s-a născut la 14 martie 1909 în Răducăneni, județul Iași. După obținerea licenței în Teologie la Chișinău (1938), primește darul preoției, ajungând să slujească la Parohia „Sfinții Voievozi” - Tătărași din Iași. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a fost preot militar la Divizia I Vânători de Munte, luptând până în Caucaz (1941-1942), apoi pe frontul de vest, în Divizia a VIII-a (1944-1945). În 1951 a fost numit la Biserica „Sfântul Sava” din Iași, iar în 1958 ca preot II la Parohia „Sfinții Voievozi” - Roșca din Iași. La 4 februarie 1959 este arestat de Securitate. Potrivit rechizitoriului, părintele Ciocârlan era acuzat că într-un grup de intelectuali, preoți și interpreți (unii absolvenți de Teologie) de la Filarmonica din Iași, „a cântat cântecul reacționar Deșteaptă-te române, în sensul de a-și manifesta ura față de regimul nostru”. De asemenea, în calitate de gazdă, în același grup, ar fi participat la diferite discuții ostile la adresa regimului democrat popular. A fost inclus într-un lot de 12 inculpați, în care figurau unul dintre fiii fostului Mitropolit Sebastian Rusan. Prin Sentința nr. 242 din 21 aprilie 1959 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, prin Decizia nr. 132/1963 a Tribunalului Suprem, Curtea Militară București, pedeapsa i-a fost redusă la 6 ani închisoare corecțională. A cunoscut penitenciarele de la Iași (aprilie 1959), Galați (noiembrie 1959) și lagărele de muncă de la Periprava (decembrie 1959) și Salcia (aprilie 1960). A fost eliberat la 26 iunie 1964 din lagărul de la Ostrov. La 17 iulie 1964 primește „suplinire provizorie” la Parohia Zahorna-Iași. O lună mai târziu este numit paroh la Parohia Mânzătești, județul Iași.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 49-50)