Părintele Eugen Grigoriu – Mărturisitor în temnițele comuniste

Documentar

Părintele Eugen Grigoriu – Mărturisitor în temnițele comuniste

    • Părintele Eugen Grigoriu – Mărturisitor în temnițele comuniste
      Foto: Cătălin Acasandrei

      Foto: Cătălin Acasandrei

La 19 iunie 1958, a fost arestat din nou. Prin Sentința nr. 21 din 4 februarie 1959, a Tribunalului Militar București a fost condamnat la 16 ani muncă silnică pentru infracțiunea „uneltire contra ordinii sociale”.

Părintele Eugen Grigoriu s-a născut la 15 septembrie 1904 în familia preotului Ioan Grigoriu din satul Roșcani, comuna Fântânele, județul Suceava. A absolvit Seminarul Teologic din Ismail și Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava. În anii 1925-1928 a fost învățător la Bălțați, județul Iași.

La 22 decembrie 1929 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Chinciuș, județul Mureș, din Eparhia Clujului. Între august 1931 - februarie 1932, a fost misionar al Arhiepiscopiei Cernăuților apoi s-a transferat la Parohia Cârligi, comuna Ștefan cel Mare, județul Neamț. În aprilie 1953 a fost numit la Parohia Oșlobeni, județul Neamț.

La 4 iunie, același an, a fost reținut de Securitate. Prin Sentința nr. 730 din 12 octombrie 1953 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea „omisiune de denunț” (art. 228 Cod Penal). Potrivit fișei matricole penale, părintele Grigoriu „a găzduit un fugar”. A cunoscut penitenciarele și coloniile de muncă de la Bacău (septembrie 1953), Poarta Albă, Onești (septembrie 1953) și Gherla (aprilie 1954).

La 8 iunie 1955 a fost eliberat. Pentru că parohia îi fusese ocupată, în iulie 1955 este numit provizoriu la Parohia Cârligi. Ulterior, pentru lipsa de la parohie, prin Hotărârea nr. 5 din 11 august a Consistoriului Eparhial Iași, părintele Grigoriu a fost condamnat la „oprirea de la cele sfinte pe termenul echivalent cu cel al sancțiunii penale pe timp de doi ani, socotiți ca executați în intervalul detențiunii prevăzută în biletul de eliberare”, totodată fiind reabilitat. De la 14 noiembrie 1955 a fost numit paroh la Cârligi.

La 19 iunie 1958, a fost arestat din nou. Prin Sentința nr. 21 din 4 februarie 1959 a Tribunalului Militar București, a fost condamnat la 16 ani muncă silnică pentru infracțiunea „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, prin Decizia nr. 143/1959 a Tribunalului Suprem, Curtea Militară, condamnarea i-a fost redusă la 6 ani închisoare corecțională. A trecut prin penitenciarele de la Bacău (august 1958), Aiud (aprilie 1959) și Jilava (august și octombrie 1959).

La 27 iulie 1964 a fost eliberat din penitenciarul Aiud. În octombrie 1964 a fost reintegrat în slujire la Parohia Corni-Bordea, județul Neamț. În aprilie 1966 s-a transferat la Parohia Cârligi.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 83-84)