Părintele Ioasaf (Ioan) Marcoci – Mărturisitor în temnițele comuniste

Documentar

Părintele Ioasaf (Ioan) Marcoci – Mărturisitor în temnițele comuniste

    • Părintele Ioasaf (Ioan) Marcoci – Mărturisitor în temnițele comuniste
      Părintele Ioasaf (Ioan) Marcoci – Mărturisitor în temnițele comuniste

      Părintele Ioasaf (Ioan) Marcoci – Mărturisitor în temnițele comuniste

Părintele Marcoci a cunoscut penitenciarele de la Suceava (septembrie 1949), Jilava, Aiud (martie și decembrie 1951) și Văcărești (noiembrie 1951), dar și colonia de muncă de la Valea Neagră (ianuarie 1951).

Părintele Ioasaf (Ioan) Marcoci s-a născut la 30 septembrie 1913 în localitatea Ceahlău, județul Neamț.

După absolvirea a trei clase secundare, a intrat în Schitul Durău. La 19 august 1939 a fost tuns în monahism și, la 19 septembrie același an, a primit darul diaconiei din mâinile Arhiereului-vicar Valerie Moglan, în Catedrala Mitropolitană din Iași. La 29 mai 1940 a fost hirotonit ieromonah de către Mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. În 1942 a fost numit superior la Schitul Bisericani, județul Neamț, la 2 februarie 1945 a primit rangul de protosinghel și, la 2 iunie 1946, pe cel de arhimandrit. În septembrie 1949 a fost numit superior la Schitul Cozancea, județul Botoșani.

La 5 septembrie a fost arestat de Securitate, sub suspiciunea de implicare în organizația anticomunistă „Gărzile lui Decebal”. La praznicul Schitului Rarău din 15 august 1949, află de existența organizației „Gărzile lui Decebal” de la monahul Filaret Gămălău. Din acest motiv, Securitatea l-a considerat pe părintele Marcoci recrutat în organizația anticomunistă, prilej în care ar fi primit și însărcinarea de a recruta alți membri.

Prin Sentința nr. 778 din 4 octombrie 1950 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 5 ani muncă silnică pentru delictul de „uneltire contra securității RPR” (Legea nr. 16/1949). Ulterior, printr-o decizie a Curții Militare de Casație și Justiție, pedeapsa i-a fost redusă la 4 ani.

Părintele Marcoci a cunoscut penitenciarele de la Suceava (septembrie 1949), Jilava, Aiud (martie și decembrie 1951) și Văcărești (noiembrie 1951), dar și colonia de muncă de la Valea Neagră (ianuarie 1951).

A fost eliberat la 25 septembrie 1953. În urma Hotărârii nr. 5 a Consistoriului Eparhial din Iași, părintele Marcoci a fost oprit de la săvârșirea celor sfinte pe o perioada de trei luni, adică din momentul eliberării din detenție. La 20 august 1954 i se îngăduie să se detașeze la Parohia Nădașa, județul Mureș, mai apoi fiind transferat definitiv.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 110)