Părintele Nicolae Matei – Mărturisitor în temnițele comuniste

Documentar

Părintele Nicolae Matei – Mărturisitor în temnițele comuniste

    • Părintele Nicolae Matei – Mărturisitor în temnițele comuniste
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Părintele Matei a cunoscut penitenciarele de la Baia (decembrie 1949), Galata - Iași (iunie 1950) și Aiud (iulie 1950), apoi colonia de muncă de la Poarta Albă (decembrie 1950).

Părintele Nicolae Matei s-a născut la 3 noiembrie 1901, în familia preotului Constantin Matei din orașul Tulcea.

A absolvit Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1923), iar la 17 februarie 1924 a fost hirotonit preot. În 1927 a ajuns preot la Parohia Stolniceni-Ghițescu din județul Iași (din anul 1960, cu numele de Vânători).

Documentele la care am avut acces ne oferă foarte puține date biografice despre preotul Nicolae Matei. În schimb, aflăm că, de la instalarea regimului comunist, acesta a apărat interesele păstoriților săi. De pildă, la alegerile din 1946, preotul Matei îndemna poporul să nu voteze cu Blocul Partidelor Democratice deoarece, ar fi spus el, „să nu voteze cu Soarele, căci le va lua ogoarele”. Mai apoi, după declanșarea procesului de colectivizare, în anul 1949, tot părintele Matei spunea credincioșilor săi „să nu se înscrie la colhoz, căci vor mânca la cazan și nu vor mai avea libertate”. Acestor afirmații s-au adăugat și unele atitudini ale preotului considerate „dușmănoase” la adresa regimului „democrat-popular”. Deși i se ceruse de către autoritățile locale să mobilizeze cetățenii pentru a participa la întrunirile/ serbările/ activitățile organizate de către partid, preotul Matei a refuzat, implicându-i pe credincioși în slujbe de mare solemnitate liturgică. Față de acestea, un denunț din 13 noiembrie 1949, „scris de un țăran care fusese sabotat de popa Matei” (în realitate, tot de către un membru de partid) îl acuza pe preotul nostru că „a tot dus acțiuni contra partidului, fiind un element cu legături fasciste, chiar și în Iugoslavia”. Referirea la Iugoslavia era legată de fuga celor doi copii ai preotului în țara condusă de I.B. Tito. Din aceste motive, la 18 decembrie 1949, Miliția județului Baia l-a arestat pe părintele Matei.

După o anchetă sumară, părintele a fost înaintat în justiție pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Inițial, Miliția a înaintat cazul Parchetului de pe lângă Tribunalul Baia. Însă acesta și-a declinat competența, motivând că un astfel de caz este de atribuția Parchetului Militar Iași. La proces, părintele nu a recunoscut nimic, iar martorii și-au retractat declarațiile, cu excepția unuia. Este vorba de activistul de partid, care îi ceruse preotului să părăsească localitatea. Din acest motiv, preotul l-ar fi lovit pe zelosul membru de partid. În cele din urmă, părintele a fost condamnat la 6 luni închisoare corecțională pentru lovire și trei luni pentru sabotaj economic.

Șase luni mai târziu, cazul părintelui Matei a fost reluat de Securitate, care a dispus reanchetarea. S-a considerat că, prin atitudinile sale, părintele Matei ar fi instigat public și chiar ar fi uneltit împotriva regimului. În același timp, credincioșii din Parohia Stolniceni-Ghițescu înaintau o petiție la Ministerul Afacerilor Interne, pentru eliberarea preotului lor. Totuși, prin Sentința nr. 600 din 13 iulie 1950 a Tribunalului Militar Iași, părintele Matei a fost condamnat la un an închisoare corecțională, pentru „instigare publică” (art. 327 Cod Penal).

Părintele a făcut recurs încât, prin Decizia nr. 3328 din 23 noiembrie a Curții Militare de Casație și Justiție, i s-a redus pedeapsa la 6 luni închisoare corecțională, însă executarea a început de la 21 iunie 1950. Părintele Matei a cunoscut penitenciarele de la Baia (decembrie 1949), Galata - Iași (iunie 1950) și Aiud (iulie 1950), apoi colonia de muncă de la Poarta Albă (decembrie 1950).

A fost eliberat la 18 ianuarie 1951, revenind astfel în parohia sa. Prin Hotărârea nr. 4 din martie 1951, Consistoriul Eparhial din Iași a dispus „oprirea totală a părintelui Matei Nicolae de la săvârșirea lucrărilor sfinte pe timp de un an, socotind termenul de la 1 februarie 1950 ca dată de când a fost suspendat și scos din buget”. Sentința era dată după ce, cu o lună înainte, credincioșii din Parohia Stolniceni-Ghițescu înaintaseră un memoriu către Centrul eparhial pentru reîncadrarea părintelui Matei, pe motiv că fusese condamnat pe nedrept.

La 16 august 1952 a fost arestat din nou. După cercetări, la 22 septembrie același an a fost eliberat.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 111-112)