Ion Simionescu – Mărturisitor în temnițele comuniste

Documentar

Ion Simionescu – Mărturisitor în temnițele comuniste

    • Ion Simionescu – Mărturisitor în temnițele comuniste
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

La 22 martie 1949, prin Sentința nr. 353 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 10 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”.

Ion Simionescu s-a născut la 17 februarie 1904 în satul Verești, comuna Căciulești, județul Neamț.

După absolvirea Școlii de Cântăreți din Piatra Neamț (1921), tânărul Simionescu a fost numit cântăreț bisericesc mai întâi la Mănăstirea Bistrița, apoi la Parohia „Precista” din Piatra Neamț (1931).

Încă din perioada interbelică, Simionescu a fost membru legionar, până la incorporarea din 1938 activând într-un cuib. În 1947, alături de alți membri ai corului parohial, a făcut o colectă pentru cei din închisori, prin strângerea banilor în urma colindului de la sărbătorile Crăciunului, numit de către organele de represiune „plugușorul legionar”.

Văzut ca un implicat în strângerea legăturilor cu vechii legionari din județul Neamț, la 15 iunie 1948 a fost arestat. După anchetarea sa în penitenciarul Suceava, a fost inclus în lotul celor 23 de inculpați, alături de preotul Cezar Andronic.

La 22 martie 1949, prin Sentința nr. 353 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 10 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Pe fișa matricolă întocmită de Securitate pe numele său, la rubrica „descrierea pe scurt a faptei”, s-a consemnat. Ulterior, la recurs, condamnarea i-a fost redusă la 5 ani temniță grea. A cunoscut penitenciarele Suceava și Aiud (august 1949). Din august 1953, în urma Ordinului MSS nr. 549/1953, a fost trimis în colonie de muncă pentru o perioadă de 12 luni. A ajuns în coloniile de la Poarta Albă (1951) și Peninsula-Valea Neagră (iunie 1951). La 2 iulie 1954 a fost mutat din colonia de muncă într-un domiciliu obligatoriu la Zagna, județul Brăila, pentru o perioadă de 24 luni. Termenul pentru domiciliu obligatoriu a fost prelungit până în 1958. Nu a fost eliberat, ci trimis prin Ordinul MAI nr. 10.031/1958 în lagăr de muncă pentru o perioadă de 36 luni. A prestat muncă obligatorie la Culmea (septembrie 1958) și Periprava (septembrie 1959). La 25 mai 1961 a primit o altă detenție administrativă de 36 luni.

A fost eliberat la 6 mai 1964. A fost reîn­cadrat pe un post de cântăreț la Pa­rohia „Precista” din Piatra Neamț.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 138)