Părintele Vasile Șova – Mărturisitor în temnițele comuniste

Documentar

Părintele Vasile Șova – Mărturisitor în temnițele comuniste

    • Părintele Vasile Șova – Mărturisitor în temnițele comuniste
      Foto: Cătălin Acasandrei

      Foto: Cătălin Acasandrei

Tribunalul Botoșani îl condamnă la 3 luni închisoare. Face recurs dar, pentru că află că urmează să fie judecat de către Tribunalul Militar Iași, fuge de la domiciliu. Este pribeag timp de șapte ani, adică 2704 zile, prin diferite locuri, case și păduri din zona Predeal-Prahova și Bacău.

Părintele Vasile Șova s-a născut la 5 iunie 1892 în Scorțeni, județul Bacău. A urmat Seminarul Teologic și Facultatea de Teologie din București.

La 14 octombrie 1917 este hirotonit preot pe seama Parohiei Berești, Baciu. La 1 septembrie 1929 se transferă la Parohia „Duminica mare” din Botoșani, iar de la 1 februarie 1940 slujește la Parohia Ștefănești-Târg, județul Botoșani. De la 1 februarie 1946 figurează ca preot la paraclisul Spitalului „Mavromati” din Botoșani, care fusese distrus în timpul războiului, în realitate slujind pe la diverse lăcașuri de cult.

După august 1944 este arestat în două rânduri, dar eliberat de fiecare dată, la scurt timp. La predica ținută în timpul slujbei din ziua de 25 martie 1948 în biserica satului Murguța-Ștefănești, preotul Șova ar fi spus: „Regele Mihai nu a fost prins de comuniști, cum e versiunea care circulă, n-a fost torturat, cum e zvonul, n-a fost omorât, cum vorbesc unii, ci el se află în Londra și de acolo, în seara zilei de 4 către 5 martie, a trimis poporului român un salut, comunicând să nu-l uite, căci nici el nu va uita până se va reîntoarce pe tronul țării de unde a plecat și fără voia lui, și fără voia poporului român”. La puțin timp este arestat de Siguranța Botoșani care îl deține pentru 36 zile, apoi în Vinerea Paștilor, eliberat. Tribunalul Botoșani îl condamnă la 3 luni închisoare. Face recurs dar, pentru că află că urmează să fie judecat de către Tribunalul Militar Iași, fuge de la domiciliu. Este pribeag timp de șapte ani, adică 2704 zile, prin diferite locuri, case și păduri din zona Predeal-Prahova și Bacău.

Prin Sentința nr. 1157 din 17 august 1949 a Tribunalului Militar Iași este condamnat la 6 luni închisoare corecțională pentru delictul de „instigare publică”. La 28 august 1956 este arestat din nou de autoritățile comuniste, dar eliberat peste două zile, intrând sub incidența Decretului nr. 421/1955 de amnistie.

În 1957 este reintegrat în preoție la Parohia Unțeni, iar din 1963 la Mândrești, ambele în județul Botoșani.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 141-142)