Părintele Gabriel Vlad – Mărturisitor în temnițele comuniste

Documentar

Părintele Gabriel Vlad – Mărturisitor în temnițele comuniste

    • Părintele Gabriel Vlad – Mărturisitor în temnițele comuniste
      Părintele Gabriel Vlad – Mărturisitor în temnițele comuniste

      Părintele Gabriel Vlad – Mărturisitor în temnițele comuniste

La 23 ianuarie 1950, a fost arestat de Securitate pentru suspiciunea de implicare în organizația anticomunistă „Gărzile lui Decebal”. El a aflat de existența acestei organizații în august 1949, de la preotul Petre Jilavu.

Părintele Gabriel Vlad s-a născut la 7 iulie 1914, în localitatea Hangu, județul Neamț. A absolvit Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1935), Facultatea de Teologie din Cernăuți (1939) și Seminarul Pedagogic Universitar.

În octombrie 1940 primește aprobarea din partea Ministerului Cultelor pentru ocuparea unui post de diacon onorific pe seama Parohiei „Sfântul Gheorghe” din Piatra Neamț, urmând să fie hirotonit. O lună mai târziu, ministerul revocă recunoașterea, iar după rebeliunea legionară, pe seama tânărului Gabriel Vlad se construiesc mai multe acuzații de participare la activitatea organizației legionare. Din acest motiv, nu mai este hirotonit. Este mobilizat pe frontul de Est în Regimentul 6 Vânători Bălți, luptând până la Stalingrad.

Primește darul preoției la 31 octombrie 1943, pe seama Parohiei Corni-Bordea, județul Neamț. La 1 aprilie 1949 se transferă la Parohia Broșteni, județul Neamț.

La 23 ianuarie 1950, a fost arestat de Securitate pentru suspiciunea de implicare în organizația anticomunistă „Gărzile lui Decebal”. El a aflat de existența acestei organizații în august 1949, de la preotul Petre Jilavu.

Prin Sentința nr. 778 din 4 octombrie 1950 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională pentru delictul de „crimă de nedenunțare contra RPR” (art. 6 al. 3 din Legea nr. 199/1950). Ulterior, prin Decizia MSS nr. 112/1952 a fost trimis în detenție administrativă pe o perioadă de 12 luni.

A cunoscut penitenciarele de la Suceava (ianuarie 1950), Aiud (martie și noiembrie 1951) și Văcărești (octombrie 1951), dar și coloniile de muncă de la Poarta Albă (iunie 1951) și Bicaz (1952).

La 18 august 1953 a fost eliberat. A fost nevoit să se interneze, deoarece se confrunta cu sănătatea șubrezită în timpul detenției. Prin Hotărârea nr. 2 din 26 februarie a Consistoriului Eparhial din Iași este reabilitat, revenind astfel la parohie.

La 12 decembrie 1958 este arestat din nou. A fost acuzat de ascultarea posturilor de radio occidentale, difuzarea și comentarea știrilor ostile la adresa „regimului democrat-popular din RPR”.

Prin Sentința nr. 264 din 25 aprilie 1959 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 20 ani muncă silnică pentru infracțiunea „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, prin Decizia nr. 131 din 9 iunie 1963 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar din București, sentința a fost casată, încadrarea juridică schimbată și pedeapsa redusă la 6 ani muncă silnică. A cunoscut penitenciarele de la Bacău (aprilie 1959) și Aiud (ianuarie 1959).

La 22 iunie 1964 a fost eliberat de la Aiud. La 1 aprilie 1969 este numit preot la Parohia „Înălțarea Domnului” din Hangu de unde, în octombrie 1971, se transferă la Parohia „Sfinții Apostoli” din aceeași localitate.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 162-163)