Oare chiar afectează căsătoria perspectivele profesionale?

Logica pe care o au tinerii astăzi, dar și părinții tinerilor, este una extrem de dificitară, pentru că ei cred că dacă se căsătoresc de tineri, nu mai termină facultatea, nu mai învață și dacă mai vine și-un copil, și-atunci ce mai facem? Deci iată cum logica timpului nostru este una extrem de deficitară, nu din prisma copiilor, ci din perspectiva părinților. Cred că părinții noștri ar trebui să fie un pic mai educați în privința aceasta și să nu se mai pună oblici așa, pieziș, când e vorba de o relație serioasă în care este implicat copilul lor. Acuma problema se pune și în felul următor: oare chiar afectează căsătoria perspectivele profesionale? Oare chiar te oprește căsătoria să înveți, să-ți faci doctoratul, să-ți faci masteratul, să mergi mai departe, să pleci în străinătate, să studiezi, să te specializezi? Eu nu cred!

Despre căsătorie, despre familie și despre profesie. Păi cine nu vrea să stăpânească ambele concepte perfect? Cine nu-și dorește să fie și un bun familist și un bun profesionist? Toți ne dorim lucrul acesta! Toți dorim asta! Toți dorim să facem carieră și să avem o familie frumoasă. Toți ne-am dori lucrul acesta, dar depinde și de cariere, depinde și de familii.

Sunt foarte multe realități care nu pot fi asemănătoare, pentru că nu toate familiile sunt la fel și nu toate profesiile sunt la fel. Sunt profesii unde lucrezi 8 ore. De exemplu dacă lucrezi într-o companie franțuzească, acolo contractul colectiv de muncă îți impune să lucrezi 8 ore.      

Sora mea lucrează într-o astfel de companie și începe job-ul la ora 9 dimineața și ea avea obiceiul să ajungă pe la 9 fără un sfert, să-și deschidă calculatorul ca să-și mai facă treburi de-ale ei și a venit managerul principal și i-a spus: „Fii atentă! Primești penalizare de serviciu dacă tu mai faci treaba asta! Nu deschizi calculatorul până la ora 09:00. Și la ora 18:00 trebuie să pleci, pentru că dacă stai după ora 18:00 iarăși îți iei penalizări!”.

Deci, depinde ce lucrezi, unde lucrezi și ce faci, dacă îți permite job-ul pe care îl ai ca să-ți întemeiezi o familie. Dar avem o mare problemă. Până să ajungi în ipostaza în care să vezi pentru ce optezi, avem o mare problemă! Mami și cu tati nu ne lasă să ne mărităm sau să ne însurăm pe la 21 – 22 de ani. Spun: „Ești copil bleg! Termină cu prostiile! Pune mâna și termină-ți școala și după aceea mai vedem noi!”.

Și pentru mine asta chiar e o mare problemă, pentru că sunt foarte mulți tineri la 21-22 de ani care se mută împreună, stau împreună. Zic: „Decât să stăm la cămin și să plătim fiecare chirie separat, mai bine ne mutăm amândoi și plătim chiria împreună la un apartament.”. Și eu îi întreb, spun: „Dar voi trăiți ca și cum ați fi căsătoriți. De ce nu vă căsătoriți?”. „Nu ne lasă mami!” Zic: „Păi băi, stați pe aceeași toaletă, folosiți aceeași cadă, mâncați din același frigider, adică nu înțeleg!”. „Dar mami a zis că dacă mă mărit, trebuie să stau pe banii mei pentru că ea nu-mi mai dă bani!”. Păi și-acuma nu-ți dă bani? „Ba da!”. Păi și nu ești ca și măritată? Adică de ce n-ar accepta să te căsătorești de vreme ce chiar stai cu tipul în casă și împărțiți toate. Până și pachețelul pe care-l primești de-acasă, tot îl împarți cu el. „Nu mă lasă mami!”. Deci ce-o avea mami în cap, nu știu, pentru că se face că nu vede. Zic: „Dar mami știe că stați împreună?”. „Știe, dar nu știe.”. Cum adică știe, dar nu știe? „Păi știe că stăm împreună, dar nu e oficial.”

Și aici cred că se produce o ruptură mare, pentru că nici părinții nu mai știu ce așteptări să aibă de la copiii lor și nici noi, tinerii, nu mai știm să ne exprimăm responsabilitatea în fața părinților noștri. Nu știm să le spunem în ipostaza în care trăim o astfel de situație și stăm unii cu ceilalți în casă, nu știm să le spunem părinților noștri: „Mami, dar e o situație foarte serioasă aici! Eu chiar stau cu un băiat foarte serios. Știi că unul bagă rufele la spălat, unul spală vasele, deci ne-am și responsabilizat acolo, împreună. Cred că e o problemă foarte serioasă! De ce nu m-ai lăsa să mă mărit?”. „Pentru că ești toantă, de aia! Nu știi să alegi!”

Chiar aș fi curios să ascult o astfel de discuție între mamă și fiică, între mamă și fiu. De ce într-o atare situație nu-i lasă pe cei doi să-și unească viața și să trăiască în căsătorie.

Îmi spune la un moment dat un băiat, stând tot așa cu o fată în casă, și-i zic: „Păi de ce nu te căsătorești?”. Zice: „Părinte, dar sunt tânăr, vreau și eu să mă mai distrez!”. Logica mea s-a fracturat atunci, pentru că zic: „Bun, ce înțelegi tu prin distracție? Pleci noaptea de-acasă, o lași pe ea acasă și tu pleci să te distrezi prin cluburi sau cum?”, „Nu!”. „Te droghezi pe ascuns sau ce faci?”. „Nu!”. „Ce alte lucruri faci de te încurcă fata asta să le faci? Adică nu înțeleg!”. „Păi facem totul împreună, trăim împreună.”. Păi înseamnă că nu-i nicio problemă în a nu te distra cu ea, nu?

Deci logica pe care o au tinerii astăzi, dar și părinții tinerilor, este una extrem de dificitară, pentru că ei cred că dacă se căsătoresc de tineri, nu mai termină facultatea, nu mai învață și dacă mai vine și-un copil, și-atunci ce mai facem?* Păi nu vrei să fii bunică de tânără? „Zi mă mamă, nu vrei să fii bunicuță? Eu să-mi dau licența și tu să crești copilul? Ce are?” Deci iată cum logica timpului nostru este una extrem de deficitară, nu din prisma copiilor, ci din perspectiva părinților. Cred că părinții noștri ar trebui să fie un pic mai educați în privința aceasta și să nu se mai pună oblici așa, pieziș, când e vorba de o relație serioasă în care este implicat copilul lor.

Acuma problema se pune și în felul următor: oare chiar afectează căsătoria perspectivele profesionale? Oare chiar te oprește căsătoria să înveți, să-ți faci doctoratul, să-ți faci masteratul, să mergi mai departe, să pleci în străinătate, să studiezi, să te specializezi? Eu nu cred!

(Fragment din Conferința „Carieră și familie. Cum găsim echilibrul între viața de familie și cea personală”, susținută de către părintele Visarion Alexa la Iași în Aula Magna „Mihai Eminescu” în data de 13 decembrie 2019. Puteți urmări înregistrarea completă aici.)

*Autorul nu generalizează, nu spune că toți tinerii trebuie să se căsătorească în timpul studiilor. Ci se referă la situațiile în care doi tineri au o relație serioasă și s-au hotărât să trăiască împreună. Decât să trăiască în păcat, doar pentru că nu-i lasă părinții să oficializeze relația, mai bine este să se căsătorească, să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu, iar părinții să îi ajute în continuare să-și continue studiile, așa cum ar fi făcut-o și dacă nu se căsătoreau. (n.r.)

De la același autor

Ultimele din categorie