În data de 10 iulie, Biserica Ortodoxă Rusă a comemorat "Aducerea Cămășii Mântuitorului, la Moscova", fapt petrecut în anul 1625.
Cunoscută în întreaga lume, românilor sub denumirea "Cămașa Lui Hristos", englezilor ca "The Saviour's venerable Robe", pentru slavi "Riza", latinilor ca "Vestimenta", grecilor ca "Himatia", aceasta este distinct prezentată, în Sfânta Scriptură, față de restul Hainelor care s-au împărțit între soldați:

Ioan 19:23
"Ostașii, după ce au răstignit pe Iisus, I-au luat hainele, și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus până jos." (prezentate și la Mat 27.35; Marc 15.24; Luc 23.34)
Ioan 19:24
"Și au zis între ei: "Să n-o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie." Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: "Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți. (Ps 22.18)" Iată ce au făcut ostașii."

Conform tradiției Bisericii Ortodoxe Ruse, ostașul Elioz a câștigat tragerea la sorți, ducând Cămașa în orașul său natal Mtskheta, din Georgia. Sora lui, Sidonia, care a auzit despre moartea lui Iisus Hristos și participarea lui Elioz la vărsarea Sfântului Sânge al Mântuitorului, îngrozită, a luat în mâini Cămașa, și a murit pe loc. Nimeni nu a putut să o ia din mâinile defunctei, astfel că fata a fost înmormântată împreună cu Cinstita Cămașă. Ulterior, Sfânta Nina (sărbătorită la 14 ianuarie), a căutat și găsit acest loc și Cămașa Domnului. Chiar aici regele georgian Mirian a construit o catedrală închinată celor 12 Apostoli, unde Camasa Sfântă a fost păstrată, până la prădarea, în secolul al XVII-lea, a cuceritorului persan Shah Abbas.
Conform tradiției păstrată de Biserica Ortodoxă a Georgiei însă, Tunica (Hainele) Domnului au fost aduse de către un rabin pe nume Elioz, din Ierusalim la Mtsketa, în prezent fiind păstrate într-o criptă săpată în fundația Catedralei Patriarhale Svetitskhoveli, din Mtsketian, acest eveniment fiind comemorat la 1 octombrie. Niciunul dintre invadatorii mahomedani nu a îndrăznit vreodată să se apropie de acest loc sfințit prin mila lui Dumnezeu. Cămașa Lui Hristos - de fapt o parte din Aceasta (partea de jos), întrucât de-a lungul veacurilor a fost fragmentată, stiindu-se în prezent o parte în orașul Trier, Germania, și alta în Argenteuil, aproape de Paris, Franța - a ajuns, la fel ca și Tunica Domnului, să fie adusă în Gruzia (Georgia). Însă Camasa nu a fost păstrată în subteran, ci în trezoreria Catedralalei Svetitskhoveli, până în secolul al XVII-lea, când regele persan Shah Abbas I, cucerind Gruzia, a luat-o ca pradă de război, alături de alte valori.

În anul 1625, pentru a-i intra în grațiile țarului Mihail Feodorovici, Shah Abbas I a trimis-o drept cadou Patriarhului Filaret (1619-1633) și țarului Mihail.
Autenticitatea Cămășii a fost stabilită de către Nektarie, Arhiepiscop de Vologda, și Teofan, Patriarhul Ierusalimului care a venit din Bizanț, precum și de Ioannikes Grecul, dar mai ales, prin minunile înfăptuite la atingerea Cămășii, reiterând certificarea Crucii Mântuitorului, la descoperirea Sa de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare.

Ulterior, două părți ale Cămășii au ajuns să fie în Peterburg: una în catedrala Palatului de Iarnă, iar cealaltă în Catedrala Petropavlovsk (Sfinții Petru și Pavel). O părticică din Cămașa a fost păstrată, la catedrala Uspenie - Adormirea Maicii Domnului din Moscova, și mici părticele - la Catedrala Sfânta Sofia din Kiev și la mănăstirea Ipatev, lângă Kostroma.

La Moscova, anual, în ziua de 10 iulie, Cămașa Domnului este solemn purtată în pelerinaj, de la Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, la Catedrala Uspenski, fiind așezată pentru închinare într-un baldachin special amenajat.
În această zi, în Rusia este comemorată, de asemenea, Crucea Dătătoare de Viața a Mântuitorului, întrucât Aducerea Cămășii Lui Hristos în anul 1925 s-a înfăptuit în ziua de duminică, 25 martie, când se sărbătorea Ziua Crucii. (Carmen-Ana Ion)