Sărutarea mâinii – binecuvântare sau servilism?

Ortodoxia în lume

Sărutarea mâinii – binecuvântare sau servilism?

    • Sărutarea mâinii – binecuvântare sau servilism?
      Sărutarea mâinii – binecuvântare sau servilism?

      Sărutarea mâinii – binecuvântare sau servilism?

Tradiţia de a săruta mâna preotului vine din realizarea de către credincioşi a faptului că preotul este singurul om de pe pământ care Îl primeşte pe Hristos cel euharistic direct în mâinile sale, binecuvintează pe creştini şi creaţia, ridică mâinile şi invocă harul Duhului Sfânt peste Darurile euharistice, sfinţeşte şi curăţeşte, vindecă bolile.

În această săptămână, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a vizitat Mănăstirea Valaam din Karelia una dintre regiunile nordice ale Rusiei. În timp ce dădea mâna cu oameni şi cu preoţii mănăstirii, unul dintre călugări, Părintele Mefodii (Metodiu) i-a sărutat mâna preşedintelui. Acesta a schiţat un gest de dezgust şi i-a arătat pumnul călugărului.

Filmul cu acest incident a strâns aproape un milion de vizualizări pe Youtube în 2 zile, un record de audienţă. Părintele Mefodii este de origine macedonean.

Mii de comentarii s-au născut imediat. Unii au spus că este vorba despre un gest profetic al călugărului, care a sugerat că Putin este un fel de Ţar, cu puteri extraordinare, care şi-a consolidat autoritatea şi în rândul Bisericii. În Evul Mediu, Ţarilor Rusiei li se săruta mâna şi erau primiţi ca episcopii prin Uşile Împărăteşti în Biserică, tradiţie preluată de la Împăraţii bizantini, care erau consideraţi „episcopi pentru cele dinafară ale Bisericii”.

Alţii au identificat o tensiune între Biserica Ortodoxă Rusă şi preşidenţia rusă, surprinsă subtil de călugărul neobişnuit. Alţii au spus că acest monah este nebun pentru Hristos şi a vrut să spună ceva despre viitor.  Unii au scos în evidenţă aspectul comic al situaţiei, exact inverse decât normalul. Alţii au văzut în asta respectarea unei tradiţii ruseşti de multe secole, aceea de a săruta mâna suveranului, ceea ce a putut fi văzut şi la noi. Unii bloggeri au spus că tirania şi dictatura instaurată de Putin a fost ridiculizată de călugărul îmbunătăţit, care a vrut să tragă un semnal de alarmă despre medievalizrea ţării.

Un credincios care îl cunoaşte pe Părintele Mefodii a spus că acesta practică această tradiţie de smerenie, sărutând mâna oamenilor ca semn al iubirii pentru oameni.

Purtătorul de cuvânt al mănăstirii, a explicat că Mefodii îl cunoaşte pe Putin de peste 10 ani, că este prieten cu el, şi că Putin a fost cel care l-a ajutat pe călugăr să fie primit în Rusia. Există o glumă între cei doi, monahul dorind să îi sărute mâna dar fiind refuzat de fiecare dată. De altfel şi pumnul arătat în glumă de către preşedinte arată că între cei doi există o relaţie de prietenie apropiată.

Oricum, acest gest nu este unul fără semnificaţie. Fie că vorbim despre servilitatea Bisericii faţă de un sistem politic discreţionar, într-o democraţie de faţadă, fie că vorbim despre un gest profetic de dezvăluire a direcţiei spre care ne îndreptăm, metafora stăpânirii, a slugărniciei dar şi a smereniei trebuie să spună ceva oamenilor.

Tradiţia de a săruta mâna preotului vine din realizarea de către credincioşi a faptului că preotul este singurul om de pe pământ care Îl primeşte pe Hristos cel euharistic direct în mâinile sale, binecuvintează pe creştini şi creaţia, ridică mâinile şi invocă harul Duhului Sfânt peste Darurile euharistice, sfinţeşte şi curăţeşte şi vindecă bolile: „pe bolnavi mâinile veţi pune şi bine le va fi”. Toţi creştinii primesc pe Hristos direct în gură, prin linguriţă, la Împărtăşire, însă preotul Îl ţine în mâinile sale pe Dumnezeu. De aici până la gestul monden şi burghez de sărutare a mâinilor doamnelor, sau servilismul în faţa stăpânitorilor în fiecare epocă a umanităţii (îngenunchere, sărutare a papucului, mâinii, inelului etc.) este cale lungă.

Sărutarea mâinii trebuie pusă în legătură cu actul religios al binecuvântării, cu sfinţenia adusă prin mâna şi glasul preotului, cu ascultarea canonică de duhovnic şi cu respectul pentru Darurile lui Dumnezeu. Orice altă sărutare a mâinii nu are decât raţiuni decreştinate de romantism, galanterie, diplomaţie, supunere, servilitate etc. De fapt este un caz clasic de furt de identitate din lumea religioasă în cea seculară, care a încercat să importe gestică liturgică în actele sale pentru a le conferi autoritate.