Ieroschimonahul Natan, egumenul Sihăstriei Putnei în vremuri de restrişte

Sfintele sale moaşte, descoperite recent, sunt împodobite de bună mireasmă duhovnicească, iar capul său, în chip minunat, poartă o cruce, ca semn al sfinţeniei şi binecuvântării.

Ieroschimonahul Natan, de la Schitul Sihăstria Putnei († 1783)

După retragerea Cuviosului Sila din egumenia Schitului Sihăstria Putnei, din 10 martie 1781, ucenicul său, ieroschimonahul Natan, a luat conducerea acestei sihăstrii. Mica obşte a Schitului Sihăstria Putnei era formată din câţiva călugări bătrâni, şi anume: ieroschimonahul Natan, egumen; duhovnicul Paisie, schimonahul Avramie, ieromonahul Silvestru şi monahii Arsenie şi Teofan.

Ocuparea Bucovinei de către Imperiul Austro-Ungar a dus, în puţină vreme, la desfiinţarea aproape în întregime a mănăstirilor şi schiturilor din partea de nord a Moldovei. Printre acestea se număra şi Schitul Sihăstria Putnei. Lipsită de personal şi de cele necesare vieţii, această sihăstrie îşi trăia, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, ultimii ani. De aceea, Cuviosul Natan, care a urmat la egumenia schitului după Cuviosul Sila, nu a putut reînnoi mai mult această sihăstrie. Însă sfintele slujbe de zi şi de noapte se săvârşeau regulat şi necontenit.

Fiind bătrân şi bolnav, Cuviosul Natan, după trei ani de egumenie, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, la 26 decembrie 1783, şi a fost înmormântat lângă altarul bisericii.

Sfintele sale moaşte, descoperite recent, sunt împodobite de bună mireasmă duhovnicească, iar capul său, în chip minunat, poartă o cruce, ca semn al sfinţeniei şi binecuvântării.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 286)

De la același autor

Ultimele din categorie