Pentru fete, momentul cererii în căsătorie este atât de emoționant și de important, încât va rămâne în amintirea lor toată viața

Părintele Sofian Boghiu mi-a zis așa: „Fii atent dragul meu, că fetele sunt foarte sensibile și momentul ăla va rămâne în viața lor pe vecie! Deci trebuie să fie un moment foarte frumos, foarte bine ales! Pentru băieți nu-i așa impresionant, pentru ei e mai mult greu de făcut, de împlinit. Dar pentru fete este atât de emoționant, încât va rămâne în amintirea lor pentru toată viața.” Și el m-a învățat că trebuie să pregătesc momentul acesta.

E important să ne facem temele puțin înainte de a ne căsători, înainte de a ne îndrepta spre partenerul sau partenera noastră, e bine să facem câteva exerciții simple de a înțelege cum gândește un bărbat, ce simte un bărbat sau cum gândește o femeie, ce simte o femeie. De ce ar trebui să am grijă atunci când sunt cu un bărbat, când ies cu un bărbat în oraș sau cum ar trebui să gândesc? Și el la fel, ar trebui să-și pună problema. Să nu stăm focusați doar pe noi.  

Cine te ajută în demersul acesta? În primul rând te ajută mama și tata, dacă îți sunt prieteni. Da, eu sunt pentru relația dintre părinți și copii prietenească. Să nu fie doar autoritatea mamei sau autoritatea tatălui, să nu-ți fie teamă să-i spui mamei sau tatălui tău, să pui o întrebare, să vorbești despre ceva. Și atenție, dacă vă e teamă sau rușine de părinți ca să vorbiți, faceți cum a făcut Pavel Apostolul, știți? Are el un cuvânt în care spune așa: „Cunosc un om care nu știu dacă în trup sau în afara trupului a fost răpit la cer și a văzut al treilea cer până la al nouălea cer și acolo a auzit glasuri de îngeri.”. Ghiciți despre cine vorbea? Despre el. Folosiți aceeași formulă: „Mami, am o prietenă. Întreb pentru prietena mea mami. Ea e mai rușinoasă și nu poate să o întrebe pe maică-sa și te întreb eu pe tine.”. Și-o să vedeți că primiți răspunsuri foarte eficiente și deși mami o să bănuiască că e vorba de tine, nu se va enerva, dar dacă îi spui frontal: „Mamă am făcut asta și uite, ce ar trebui să fac?”, s-ar putea să se enerveze. Așa că trebuie o înțelepciune de ambele părți până când ne educăm să ne ascultăm unii pe alții fără să ne înfuriem și fără să ne provocăm. Bun, deci mama cu tata și apoi duhovnicul. Și aici e o problemă foarte complicată pentru că trebuie să ai un duhovnic foarte priceput în treburi de familie.

Duhovnicul meu a fost stareț într-o mănăstire, părintele Sofian Boghiu. Avea treisprezece ani când a devenit călugăr, dar Dumnezeu l-a ocrotit atât de mult și l-a îndrumat atât de mult cu harul său, încât a ajuns de-o simțire atât de sensibilă! El n-a avut iubită sau prietenă, să iasă la film, să aibă minimă experiență de treaba asta, dacă de la treisprezece ani a intrat în mănăstire. Dar vreau să vă spun că a devenit un om atât de sensibil prin harul și lucrarea lui Dumnezeu, încât atunci când am vrut să-mi cer fosta prietenă în căsătorie, eram atât de fâstâcit și de bâlbâit, că nu știam cum să fac treaba asta. Și desigur, l-am întrebat și m-a învățat părintele cum să fac. Mi-a zis așa: „Fii atent dragul meu, că fetele sunt foarte sensibile și momentul ăla va rămâne în viața lor pe vecie! Deci trebuie să fie un moment foarte frumos, foarte bine ales! Pentru băieți nu-i așa impresionant, pentru ei e mai mult greu de făcut, de împlinit. Dar pentru fete este atât de emoționant, încât va rămâne în amintirea lor pentru toată viața.” Și el m-a învățat că trebuie să pregătesc momentul acesta. De unde să văd eu cum se cere o fată în căsătorie? Mai văzusem prin filme că îi bagă inelul în paharul cu vin, într-o plăcintă. Dar aveam tot felul de gânduri, dacă îl înghite? Și-atunci părintele meu duhovnic m-a învățat cum să fac pasul acesta și să-i dau o importanță maximă, da?

Deci faceți-vă prieteni din părinți și din duhovnic. Și sfatul meu este să nu vă spovediți la oricine, pentru că vă face foarte rău lucrul acesta. O mie de oameni, o mie de opinii: „Nu dragă, pune piciorul în prag! Păi cum, se poate una ca asta?” sau altul zice: „Prima oară să-l refuzi, pentru că o să devină mai atent după aia”. Și-o să fii foarte uimită că ăla dispare și nu mai... . „Dar parcă spunea că dacă-l refuz o să vină mai puternic spre mine.” Ei, uite că nu!

Deci e foarte mare nevoie să ai duhovnicul și părinții aproape. Sunt cei mai apropiați oameni de tine și cei cărora le pasă de tine cu adevărat. Restul sunt prieteni tranzitorii prin viața ta și mulți dintre ei în momentul în care vor pleca cu o bursă sau se vor căsători sau nu știu ce, încet, încet prietenii, chiar și cei mai buni, ies din viața noastră și rămânem tot cu duhovnicul, tot cu mama, tot cu tata și e foarte important să ni-i facem prieteni.

 (Fragment din Conferința „Carieră și familie. Cum găsim echilibrul între viața de familie și cea personală”, susținută de către părintele Visarion Alexa la Iași în Aula Magna „Mihai Eminescu” în data de 13 decembrie 2019. Puteți urmări înregistrarea completă aici.)

De la același autor

Ultimele din categorie