Pilda Sfântului Constantin Brâncoveanu sau despre cum să nu lași faima și banii să pună stăpânire pe sufletul tău

Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a fost un creștin ușor atipic, însă poate tocmai din acest motiv el reprezintă, într-un mod profetic, creștinul timpurilor noastre, pentru că, mulți dintre aceștia spun că a trăi ca un creștin este aproape imposibil.

Citind viața Sfântului Constantin Brâncoveanu vedem, însă, că el a reușit să fie creștin într-o vreme în care mărturisirea aceasta te putea costa viața. El a fost și politician, și om de afaceri (în timp ce toată lumea investea în agricultură, el a fost primul român care începuse să investească la Bursa din Viena, ceea ce i-a adus îmbogățirea și apelativul de „Prințul Aurului”), și soț, și tată, dar și creștin practicant, peste toate acestea.

Creștinismul său a fost posibil, așadar, în contextul în care țările române erau sub influență turcă sau rusă, în condițiile în care se știa clar că un domnitor creștin, mai devreme sau mai târziu, va avea un sfârșit tragic.

El a reușit, chiar în aceste condiții, să-și păstreze tensiunea sufletească, astfel încât a putut să înfrunte moartea creștinește. Mai putem fi noi creștini, în timpurile acestea, de vreme ce ne este adesea imposibil a ne mărturisi credința în societate?

Privindu-l pe Sfântul Constantin Brâncoveanu putem vedea în el un model de viețuire creștină pe care îl putem urma. A avut grijă de familia sa, și-a crescut copiii în cel mai curat spirit creștin, astfel încât, au putut face față, majoritatea dintre ei, executării, nelepădându-se de credință; a reușit să insufle soției sale o putere nemăsurată de a merge până la capăt. Maria Brâncoveanu a fost surghiunită în Orientul Mijlociu, împreună cu fiicele sale și, vreme de aprope șapte ani, a pribegit până s-a întors în Țara Românească, aducând cu ea și capul Sfântului, luat din țepușa în care fusese înfipt în fața Palatului Topkapi. Capul a fost așezat în Biserica „Sfântul Gheorghe”, ctitoria Marelui Voievod, acolo unde se găsește și astăzi.

Un spirit foarte puternic, de vreme ce a reușit să inspire atâta credință și nădejde, arătând cât de mult Îl iubea și Îl prețuia pe Hristos și cât de mult trăia ancorat în viața creștinească.

Pentru creștinii contemporani, căldicei și neasumați, provocarea pe care o primesc prin viața acestui Sfânt este uriașă. Nu banii sunt o piedică în a-ți trăi creștinismul, nu familia este o piedică, nu faima, nu politica, nu ipostaza în care trăiești. Creștinismul real, asumat, nu formal, poate fi practicat la orice nivel și în orice context. De aceea Sfântul Constantin Brâncoveanu este atât de important pentru timpurile noastre, pentru că oferă o soluție foarte concretă. El ne arată cum să fii creștin în familia ta, în afacerile tale, cum să știi să nu lași faima și banii să pună stăpânire pe sufletul tău.

Îl vedem pictat pe pereții bisericilor, îmbrăcat în cele mai scumpe haine, dar cu toate acestea, găsim în el un creștin care a înțeles, care știa că în viața aceasta toate sunt umbră și fum și că nimic nu te poate însoți dincolo de mormânt.

Cine se îndoiește de posibilitatea practicării creștinismului în vremurile noastre, ar fi bine să citească viața lui Brâncoveanu și să se inspire providențial din aceasta. Creștinismul poate fi practicat și de copii, și de adulți, și de bărbați, și de femei, și de bogați, și de săraci, și de oameni politici. Creștinismul este accesibil oricui și poate aduce omul la o noblețe spirituală și sufletească de mare înălțime.

Miza ascetică a creștinului de lume nu se află în lucrurile exterioare, ci, mai ales în comportamentul lui responsabil față de lumea în care trăiește, față de comunitatea în care viețuiește, mereu atent la ceilalți. Miza noastră este una lăuntrică, miza noastră este una de valori, nu una exterioară, ce aparține scurtei viețuiri pe pământ. Asceza unui creștin de lume este să-și păstreze viața curată, din drag de Dumnezeu și de cei dragi lui și asta putem regăsi și în viața Sfântului Constantin Brâncoveanu.

De la același autor

Ultimele din categorie