Experiența acumulată în cadrul televiziunii și a radioului scoate la iveală măiestria dobândită și perfecționată a autorului în utilizarea interviului, cu scopul de a dezvălui publicului ce se află de fapt în spatele unor personalități importante ale culturii românești. Cartea se deschide cu un interviu cu Eugen Barbu, luat pentru „Convorbiri literare”.

Urmează alte patru dialoguri pe bază de chestionar, după cum mărturisește autorul, și anume cele cu Titus Popovici, Augustin Z.N. Pop, Mihai Drăgan, Dumitru Micu, inserate toate în pagina de interviu a revistei „Convorbiri literare”. Volumul cuprinde, de asemenea, și interviuri cu Grigore Vieru, Pr. Prof. Nicoale Achimescu, cu binecunoscutul profesor universitar Emilia Popescu, IPS Casian, precum și cel cu arhimandritul de atunci, episcopul vicar de azi, Timotei Aioanei, aflat în misiune în Ţara Sfântă.

Cartea cuprinde și un interviu cu IPS Mitropolit Teofan, realizat în 2008, în cadrul emisiunii Ecumenice, la TVR Iași. Restul interviurilor, adică majoritatea covârşitoare a volumului, sunt cele din cadrul emisiunilor de televiziune „Oleacă de taifas” şi „Divanuri duminicale”. Unele din ele, odată transcrise, s-au tipărit în reviste, ca „România literară”, „Convorbiri literare”, „Revista română”, „Cronica veche”.

Grigorie Ilisei a fost decorat in 2002 cu Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”. De asemenea, datorită muncii depuse în domeniul jurnalismului a primit Ordinul Ziariștilor clasa I, Diploma de onoare a Uniunii Ziariștilor profesioniști.

Toate convorbirile din cadrul acestui volum au fost aranjate cronologic, după timpul când s-au produs, iar ele luminează interiorităţi sufleteşti şi încearcă să descopere ceva din taina fiinţei. După cum mărturisește autorul „Taifasul, divanul, convorbirea au îmbrăcat haina mărturisirii, conturându-se astfel, de multe ori, din ţesătura de vorbe, portrete interioare. Poftirea la sfat, climatul de încredere, creat spontan şi reconfortant, au avut drept rezultat destăinuiri revelatorii, care altfel, cum au declarat unii interlocutori, n-ar fi fost, poate, făcute niciodată.”