Dacă tot citiți acest articol probabil aveți impresia că știți ce anume este Internetul. Totuși, pentru că am văzut mulți oameni care nu știu ce este și cu ce se ocupă acest „Internet“, m-am gândit că ar fi bine să încerc să dau câteva explicații. În special cei care au impresia că știu ce este vor să arate mai departe cât de pricepuți sunt și încep să vorbească despre cât de bun sau cât de rău este Internetul, arătând foarte clar din alocuțiunile lor că nu au nici cea mai vagă idee despre ce anume vorbesc.

Internetul este un loc în care se adună oamenii. Așa cum se adună într-o piață, pe băncile din fața blocului sau la Mall, cam tot așa se adună și pe Internet. Discută ultimele boroboațe politice ale celor de la conducere, despre ultimele măriri de salarii și reduceri de taxe și cum anume să-și croiască buzunare mai mari ca să le încapă atâta amar de bani. Uneori vor doar să-și arate ultimele achiziții în materie de haine, mașini sau alte accesorii. Se întâmplă ca oamenii să se întâlnească la o partidă de șah, în parc sau aiurea sau pentru a face o tablă. Unii merg în astfel de locuri de întâlnire pentru că tot acolo sunt și magazine și vor să cumpere diverse lucruri. Alții fac lucruri pe care probabil nu și-ar dori să fie văzute de copiii lor. Se întâmplă și astfel de lucruri prin parcuri mai mari, întrebați gardienii ca să vă convingeți cam câte fac oamenii când cred că s-au ascuns suficient de bine în spatele unei tufe.

Ideea este că pe Internet oamenii se adună tot pentru a afla ce mai este nou, pentru a schimba idei, pentru a se insulta sau a arunca flirturi în dreapta și în stânga, pentru a se juca împreună și a se întrece în cele mai beton look-uri din poză sau în filmul pus pe YouTube, tema de la blogul pe care tocmai l-au lansat sau a căuta ce anume să mai cumpere pentru casă. Din această privință Internetul este o piață în mijlocul cetății, este o agoră sau mai exact este chiar Agora și asta pentru că nu este în mijlocul unei cetăți ci are ca participanți aproape toată populația planetei. Se petrec multe lucruri în Agora, “în public“. Lucruri pe care putem pretinde că nu le vedem și prin urmare nu există, lucruri împotriva cărora putem să luăm atitudine combătând o idee sau alta, lucruri pe care le putem aprecia, lucruri care pot să ne ajute să învățăm ceva sau pur și simplu să ne stârnească râsul, plânsul sau alte emoții.

Am mai văzut pe alocuri atitudini de genul „asta nu este pentru călugări“. Eu spun că ceea ce este pentru călugări este și pentru mireni și viceversa. Cu singura excepție că un călugăr trăiește în obște care este un fel de familie iar un mirean în familie care este tot o obște de dimensiune mai mică. L-am auzit acum câteva zile pe părintele profesor Constantin Necula repetând un cuvânt mai vechi și anume că nu avem două Evanghelii, una pentru călugări și una pentru mireni. Așa este, același lucru se cere de la toți. Oriunde credeți că este bine să mergeți, puteți să vă așteptați să mă vedeți și pe mine, sau pe oricare alt călugăr sau preot. Iar dacă nu este bine, mai întâi să se judece fiecare pe el însuși.

După părerea mea, a ne feri să ieșim în piață doar pentru că pot fi lucruri rele acolo este o lașitate. Niciunde nu vedem o astfel de atitudine la părinții noștri. Ceea ce au văzut bolnav, au vindecat, ceea ce au văzut strâmb, au îndreptat, ceea ce au văzut rătăcit, au întors înapoi la turmă, celor care nu auziseră niciodată Cine este Calea, Cine este Adevărul și Cine este Viața, le-au adus vestea cea bună. Tocmai că cei bolnavi au nevoie de doctor iar nu cei sănătoși și cu atât mai mult Internetul, ca fiind locul în care se adună mulți oameni cu multe metehne și care nu știu prea multe despre ce anume este frumos și valoros cu adevărat în viață, are nevoie de mulți învățători și doctori care să-l tămăduiască.

Ni se cere să fim apostoli în lume, să fim mucenici și mărturisitori, să fim cuvioși și învățători, doctori fără de arginți și multe altele asemenea. Iar dacă cineva va spune că nu poate fi apostol pentru că doar 12 au fost apostolii, le voi spune că mai mult decât apostoli suntem pentru că am fost numiți „dumnezei și fii ai Celui Preaînalt“ de către Duhul care vorbea prin gura psalmistului. Asta înseamnă că suntem chemați să participăm la creație, nu să ne dăm deoparte și să spunem „câh“ asemenea copiilor mici. Cel care se teme să nu se murdărească nu se apucă de lucru, dar când va veni Stăpânul și va cere de la fiecare roada lucrului său ce va putea să-i arate? Talantul îngropat? Să nu fie.

Nu putem lăsa tocmai Agora sau Areopagul fără să strigăm în gura mare. Avem o misiune de îndeplinit, misiune care nu a fost dată doar pentru 12 oameni sau pentru 70 ci pentru toți cei care au auzit Cuvântul.

Prin urmare, ce anume este Internetul? Spus așa, ca pentru bunica, Dumnezeu s-o ierte, Internetul este prispa din fața casei, este târgul făcut în fiecare lună sau săptămână în satul vecin, este locul din fața bisericii unde schimbau o vorbă după slujbă și este tăpșanul pe care se adunau de la mic la mare ca să încingă hora satului. Nu este nici bun, nici rău, dar poate aduna și oameni buni și oameni cu gânduri rele. Este datoria noastră să-i facem oameni de treabă făcându-ne mai întâi pe noi vrednici de numirea de fii ai lui Dumnezeu.