Între știrile televizate își fac loc, nu de puține ori, imagini de la îmbulzeala datorată promoțiilor oferite de cutare supermarket care îşi deschide porţile. Din punctul de vedere al cumpărătorilor, evenimentul oferă ocazia de a plăti mai puţin pentru unele produse şi, poate, de a primi și un cadou. Din punctul de vedere al proprietarilor, este o investiţie în publicitate. Înghesuiala care naşte o ştire în presă este ea însăşi, se poate presupune, dorită de comerciant, chiar atunci când, angajând o firmă de pază, acesta pare că a făcut toate eforturile ca totul să decurgă lin. În presa scrisă, publicitatea efectivă e asigurată, iar în cazul televiziunii, deși deontologia cere ca numele supermarketului să fie mascat, notorietatea evenimentului îl va face cunoscut apoi, din gură în gură, între locuitori orașului în cauză, care sunt, de altfel, ținta maximală a proprietarului.

Se întâmplă şi la alţii. Nu, faptul că oamenii se adună nu înseamnă că românii sunt speciali în sens negativ, că sunt, vai, pomanagiii, primitivii ori barbarii omenirii. Fervoarea acestui tip de vânătoare îi cuprinde şi pe locuitorii marilor oraşe din SUA, spre exemplu. Nu toţi participanţii la o astfel de „grămadă” sau „mol” sunt lipsiţi, ori pensionari. Există și frenezia ce îl caracterizează pe un anumit tip de cumpărător, care achiziționează aproape exclusiv „la promoţie” (indiferent dacă produsul îi este necesar), ca şi o alta a cumpărătorului „la second hand”, chiar şi în comunităţile cu totul civilizate şi prospere. Un prieten provenind dintr-un asemenea mediu, locuitor al unui oraş mare al Australiei, îmi spunea că nu îşi amintea care fusese ultimul lucru cumpărat de nou şi aproape că nici nu concepea să cumpere astfel. Tot ce deţinea, electronice sau haine, inclusiv pantofi, fuseseră luate la mână a doua.

A vedea oameni călcându-se în picioare, pentru orice motiv, dar mai ales pentru ceva atât de mărunt ca acea sacoşă cu produse la preţ redus poate întrista pe unii, sau poate chiar provoca dezgust altora. În opinia mea însă, cu toată buluceala lor necivilizată, cumpărătorii merită blamaţi mult mai puţin decât patronii care îi fac promovare abuzând (nedeclarat) de sărăcia şi disperarea încercate îndeosebi de pensionari. Deşi ofertele sunt aparent inocente, este evident că proprietarii nu vizează, decât cu totul în plan secund, să câştige de la început două-trei sute de clienţi, care să le rămână eventual fideli, ci caută să îi folosească pe aceştia ca nefericiţi actori într-un act mult mai eficient decât un simplu spot de promovare în media.

Să boicotăm „lansările”. Să ignorăm chemarea, să dejucăm schema, să nu permitem nimănui să ne folosească astfel. Să ne dorim un comerț cât mai onest. În cea ce privește promoțiile, acestea se practică oricum în fiecare zi, la unul sau altul dintre produse, lucru știut de fiecare dintre noi. Şi da, magazinul lor va fi tot acolo și mâine, unde vom merge numai dacă vom fi mulţumiţi de corectitudinea ofertei.