Începutul Învierii

Sunt oameni care-şi vând trupul. Sunt oameni care-şi vând casa, sunt oameni care-şi vând chiar sufletul, Învierea nu se poate cumpăra!

Învierea lui Hristos începe din Duminica Floriilor, odată cu vizita pe care Acesta o face lui Lazăr, în Betania. Hristos stă la masă cu cel pe care-l înviase, aşteptându-şi patimile şi pogorârea la iad. Casa de atunci se umple de mireasma mirului, vestind o primăvară dulce. Nu teama de moarte bântuie cu şase zile înainte de Paşti, ci teama de Înviere adie. Nu teama de moarte trebuie să ne împingă la săvârşirea faptelor bune, ci nădejdea în Înviere.

Moartea merge prin Cetate lăsând în urmă, ca nişte gropi din loc în loc, fapte rele şi urât mirositoare; Învierea dă mireasmă Cetăţii prin fapte bune, redând clipei veşnicia. Şase zile de fapte bune nu fac, nici pe departe, cât o clipă de Înviere: pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar, pe Mine nu Mă aveţi pururea răspunde Iisus lui Iuda. Maria păstrase mirul pentru ziua îngropării, dar, nu mai are răbdare şi îl foloseşte pentru începutul Învierii.

Ziua Floriilor este începutul Învierii. Maria şi Iuda sunt două stări total diferite prin care omul poate trece cu atâta uşurinţă. Prima este starea de bucurie, de frumuseţe, de sinceritate, de lumină, de Înviere; cea de-a doua este starea de întristare, de urâţenie sufletească, de cumplită minciună, de întuneric, de moarte... De ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari?, întreabă Iuda Iscarioteanul şi Întunecatul. Cu orice se poate face negoţ în lumea aceasta, chiar cu sărăcia şi cu durerea, cu naşterea, cu frumuseţea, cu bogăţia şi cu moartea, dar cu Învierea nu. Sunt oameni care-şi vând trupul. Sunt oameni care-şi vând casa, sunt oameni care-şi vând chiar sufletul, Învierea nu se poate cumpăra! Cât de uşoară este Binecuvântarea şi cât de greu este blestemul. Calea este scurtă. Astăzi, cu ramuri de finic în mâini strigăm: Osana!, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!, peste doar câteva zile urlăm, în faţa Aceluiaşi Dumnezeu al nostru pe care-L scuipăm şi-L pălmuim prin fapte rele: răstigneşte-L, răstigneşte-L!

În Duminica Floriilor trebuie să înţelegem că El a făcut această minune: pentru toate gândurile iscariotene din lume există mai multe flori, adică mai multe şanse de iertare. Iuda nu s-a priceput! Şi el ar fi putut ajunge un Lazăr, a rămas întrebând fără a şti să citească răspunsul în Învierea celuilalt.

De la același autor

Ultimele din categorie