„Un duhovnic avea dreptate când îmi spunea că rugăciunea tainică trăiește în adâncul inimii omenești, omul nu-și dă seama de ea, însă, ceva care trăiește într-un fel minunat în suflet îl îmboldește să se roage cum poate și cum înțelege.”        

Ce minunată și mai cu seamă completă definiție a sufletului omenesc însetat de sacru și a omului, pelerin pe calea întâlnirii cu Dumnezeu. Ea aparține Pelerinului Rus și o putem regăsi în „Mărturisirea unui pelerin despre lucrarea plină de har a Rugăciunii lui Iisus”.

Lucrarea, apărută sub titlul generic de PELERINUL RUS, are o istorie bogată și controversată.

Cele șapte texte care alcătuiesc varianta actuală a acestui volum, numite și mărturisiri, povestiri sau scrisori ale pelerinului rus, par a fi pornit către lumina tiparului din colțuri diferite ale lumii ortodoxe. În 1957, în timpul șederii sale la mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, Serghei Bolshakof descoperă în biblioteca mănăstirii manuscrisul conținând primele patru povestiri ale Pelerinului Rus. Manuscrisul se pare, aparținuse călugărului Iakov Solomentsev, duhovnic al călugărilor ruși din mănăstire încă din 1841, iar la moartea acestuia, în 1885, trece în patrimoniul bibliotecii mănăstirii. Copii ale acestui manuscris au ajuns foarte repede și în Rusia, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ele au cunoscut, imediat chiar, un număr de trei ediții în numai paisprezece ani. Prima, din 1870, despre a cărei existență se știe, dar din care nu se mai păstrează nici un exemplar, o a doua și o a treia apărute la Kazan în 1881 ți 1884. Aceste ediții rusești se limitau la textul primelor patru povestiri.

Dar, în 1911 călugării de la Sfântul Serghie-Sfânta Treime (Rusia) publică trei noi povestiri sub titlul „A doua parte a mărturisirilor unui pelerin”, conținând texte descoperite între hârtiile Sfântului Ambrozie de la Optina, la trecerea acestuia la Domnul, în 1891. Traducerile care s-au făcut acestor texte în decursul secolului al XX-lea în germană, franceză, italiană, greacă, japoneză, au atras atenția, atât a lumii occidentale cât și a celei răsăritene , asupra cheii de boltă a întregii spiritualități isihaste, Rugăciunea lui Iisus. La noi, preotul Ștefan Dobra scoate o traducere în românește, în 1941, după textul francez apărut în 1928, în revista belgiană Irenikon. După 1989, editura Bunavestire din Bacău ne dăruiește varianta completă a acestei pietre prețioase a literaturii ortodoxe, în traducerea atât de inspirată a lui Gherontie Cruceada (ediția din 2008).

Un volum suplu de 243 de pagini, a căror lectură te invită însă la o călătorie alături de Pelerinul Rus, către cunoașterea învățăturii creștine, a lucrurilor care contează în viață și a propriului sine.

Un simplu țăran din ținutul Orel (Rusia Centrală) își pierde până la vârsta de doar douăzeci de ani familia întreagă și gospodăria. Rămas complet singur și pe deasupra și infirm, fără putința de a-și folosi mâna stângă, își face un țel în viață din a ajunge la Ierusalim și a se închina la Locurile Sfinte. Nu va ajunge însă niciodată mai departe de Kiev. Drumul său însă, în care își întâlnește duhovnicul menit să îl învețe practica Rugăciunii lui Iisus, în care întâlnește oameni dintre cei mai înduhovniciți aflați pe calea dobândirii sfințeniei, fie între ziduri de mănăstire, fie în viața de familie, se dovedește a fi un drum care duce oricum la Ierusalim, la Ierusalimul cel Ceresc. Parcurgând pagină după pagină, îl vedem pe acest pelerin transformându-se prin practica rugăciunii, devenind un vas plin de Duh Sfânt, care departe de a cunoaște revolta, durerea sau disperarea așa cum ne-am aștepta, găsește că are o viață plină și o comoară de neprețuit în traista sa cu Biblia, Filocalia și o bucată de pâine uscată. Un tovarăș de călătorie care ne devine în scurt timp învățător și ne povestește despre toate lucrurile care contează, cele care nu pot fi cumpărate, numărate, cotate la bursă.

Într-un anume sens, parcurgerea acestei cărți este o lecție de umilință. Descoperim cât de ușor ajunge la fericire un om care aparent a pierdut totul, înafară de dorința de a-l cunoaște pe Dumnezeu. Comparându-l cu noi, creștinii timpurilor moderne, trăitori între munți de bunuri materiale și totodată simțindu-ne veșnic nemulțumiți și nefericiți, ne dăm seama de imensa eroare de percepție de care ne facem vinovați. Risipindu-ne sufletul și energia pe valori inventate de alții, ne trecem viața făcând ceea ce așteaptă alții de la noi, căutând modele și rețete de succes, uitând că cea mai la îndemână rețetă este aceea experimentată de Pelerinul Rus. Căutarea Împărăției Cerurilor și toate celelalte ni se vor adăuga nouă.

Poate că „Pelerinul Rus” este o carte care nu ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă de creștin. Poate că „Pelerinul Rus” ar trebui predată și explicată în școli la orele de religie. Pentru că este o carte despre fiecare dintre noi, despre viața însăși, pelerinaj parcurs la doar o bătaie de inimă de abis, care capătă sens numai prin Lumina Iubirii lui Hristos.