Se schimbă lucrurile rapid în procesul lui Dominique Strauss-Khan. Se pare că presupusa victimă a minţit şi de fapt nu avut loc nici un viol ci doar un eveniment consimţit. Probabil în câteva săptămâni lucrurile vor fi şi mai clare iar DSK va fi eliberat. Între timp, a fost ales un nou şef al FMI Doamna Christine Lagardere, ca să vezi, tot din Franţa. Şi de acum încolo va fi „business as usual”, Grecia tocmai a fost salvată după reţeta clasică FMI aplicată acum de UE, vă dăm banii, dar tăiaţi, privatizaţi, restrângeţi cheltuielile până vă spunem noi.

De fapt nu s-a întâmplat nimic. În câteva zile republicanii şi democraţii vor ajunge la o înţelegere şi SUA nu va intra în incapacitate de plată. Bonusurile vor creşte pe Wall Street şi vom aştepta cu televizoarele la gură dramoleta intrării Chinei în criza economică. Guri mai rele spun că micuţul tigru otoman aflat în plină ascensiune se pregăteşte şi el de recesiune şi criză ca nu cumva să se simtă Grecia singură în estul Mediteranei.

Revoluţiile de iasomie vor continua stabilizându-se în noi regimuri corupte, dar mult mai prietenoase cu Twitter, Facebook şi Google. În sudul Sudanului se va ajunge la un acord şi petrolul va fi împărţit frăţeşte chinezilor. Trupele americane se vor retrage din Afganistan pentru a se muta în Libia unde există totuşi şi plajă , pe scurt va fi mult mai bine ca înainte pentru că toată lumea va răsufla uşurată că greul a trecut.

Doar la noi în ţară lucrurile sunt mai negre puţin, dar deja vedem lumina de la capătul tunelului mai ales în Bucureşti unde s-au inaugurat 2 (două) staţii de metrou noi după câţiva ani de muncă mai precis în 2011 minus 1986 ani. Calculaţi dumneavoastră câţi, că eu fac parte din generaţiile care „au fraudat bacul” aşa că orice aş spune nu ar fi verificat ştiinţific. Asta evident dacă nu aţi dat şi dumneavoastră bacul în ultimii 20 de ani, caz în care, după spuse oficiale ale ministrului învăţământului, sunteţi la fel de incompetenţi ca şi mine.

Poate datorită incompetenţei vine şi o notă de optimism. În ciuda aparenţelor, lumea merge înainte fără să îi pese prea mult de dramele noastre personale. Şi ceea ce era cert ieri se dovedeşte neclar azi şi invers. A fi prea competent în dedesubturile lumii de azi pare a fi un handicap mai degrabă, decât o virtute pentru că lumea noastră de azi nu mai poate face distincţia dintre competenţă şi incompetenţă, război şi pace, adevăr şi minciună. Poate că nu ar mai trebui să căutăm dedesubturile lucrurilor, nici să ne îngrijim de ce va să vină ci să fim mai preocupaţi de prezent şi de ce facem noi acum cu sufletele noastre ca nu cumva să câştigăm în efemer şi să pierdem în absolut.