Iată câteva din ideile subliniate de domnul Alexandru Tomescu pe parcursul celor două ore ale întâlnirii.

Internetul este în jurul nostru. Fie că vrem, fie că nu, el afectează sau ușurează viața noastră în multe din aspectele ei. Astăzi putem urmări concertele marilor filarmonici în direct pe internet. Dar, acest fapt privează telespectatorul de vibrația, emoția și trăirile speciale de care se bucură spectatorul din sală. Se spune despre George Enescu că avea o așa prezență spirituală încât oricine era în sală la concertele sale, simțea că din el iradiază o energie, că răspândește ceva dumnezeiesc. Lucrurile acestea nu pot fi simțite decât dacă auditoriul este prezent, dacă se intră într-o legătură personală, nemijlocită cu artistul. Internetul este o alternativă, însă nu poate fi un înlocuitor. Tehnica nu poate suplini taina omului care interpretează unic o lucrare artistică. Ceea ce este cel mai de preț, subtil și unic, scapă mașinăriei, scapă internetului. Internetul poate completa o experiență, dar nu o poate substitui. „Conferința din seara aceasta ar fi putut avea loc prin internet. Puteam foarte bine să fiu pe o plajă exotică și să vă vorbesc prin internet, dar nu ar fi fost același lucru. În orice relație este nevoie de prezență fizică, nu este suficient un schimb informațional”, a mai adăugat Alexandru Tomescu.

Am ajuns astăzi datorită evoluției tehnologice unde nici nu gândeam acum câțiva ani. Cu toate acestea, secretul construcției de viori al lui Stradivarius nu a putut fi „cucerit” pentru că este mai mult decât știință. Sensibilitate necesară operei de artă nu poate fi deținută de mașină și astfel nu poate dărui viorii acel ceva care a făcut din viorile Sradivarius instrumente rare și irepetabile.

Fiecare lucru își are rostul și locul său. O carte este mai mult decât conținutul ei. De aceea un cititor electronic sau o tabletă nu poate substitui experiența lecturării unei cărți. O carte are o istorie: este nouă sau veche, este groasă sau subțire, poate fi o ediție princeps sau poate fi o carte pentru care cineva a fost întemnițat. Cititorul electronic uniformizează, șterge amprenta, patina personală. Lecturile devin un progres numeric, nu mai sunt experiențe. Știi că ai ajuns la pagina 178 din 359, dar nu mai simți cum se scurge odată cu răsfoitul paginilor firul epic al romanului. Nu simți din puținele pagini rămase că povestea se apropie de sfârșit.

Într-o viziune pragmatică esteticul sau frumosul nu ajută neapărat la ceva. Un bloc nou poate fi mult mai rentabil decât o casă tradițională, însă nu va fi niciodată mai frumos. Frumosul nu poate fi contabilizat. El scapă rigorilor și calculelor, cu toate acestea frumosul face diferența. Constantin Brâncuși spunea despre opera sa: „Nu căutați formule obscure sau mistere. Căci ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată. Contemplați lucrurile mele până când le vedeți. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.”

(ATOR Iași)