"Între ştiinţă şi religie nu există conflicte, atât timp cât ambele sunt bine interpretate”
În ultimii ani, în Romania s-au desfăşurat mai multe programe prin care s-a încercat promovarea dialogului dintre teologia ortodoxă şi ştiinţă, dar subiectul rămâne încă insuficient cunoscut în mediul academic, universitar, ecclesial, educaţional şi, în general, la nivelul societăţii româneşti. Pe de altă parte, predarea religiei în şcoală, cuprinderea ei în curricula gimnazială şi liceală, face inevitabilă întâlnirea datelor şi teoriilor ştiinţifice cu discursul religios şi cu cel filosofic. Acestea ar fi doar două dintre motivele pentru care există o cooperare firească între Patriarhia Română şi universităţile româneşti, cooperare facilitată şi de acordul dublei tutele: facultăţile de teologie sunt, în acelaşi timp, şi sub autoritatea universităţilor de stat, alături de celelalte facultăţi, dar şi sub autoritatea Bisericii.
Biserica Ortodoxă Română a iniţiat, în ultimii ani, împreună cu universităţile din Romania, o serie de proiecte comune privind dialogul dintre teologie şi ştiinţă. Un exemplu în acest sens îl reprezintă desfăşurarea, începând cu anul 2007, a Simpozionului Naţional privind dialogul dintre Teologie, Filosofie şi Ştiinţă, care a adunat un număr important de profesori din spaţiul universitar românesc, sau editarea, în colaborare cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a publicaţiei “Journal for Interdisciplinary Research on Religion and Science”.
Curs postuniversitar, la Bucureşti şi Iaşi
Dialogul Religie – Filosofie - Ştiinţă este reluat în acest an, sub egida Patriarhiei Române şi prin intermediul unui proiect finanţat de Fundaţia John Templeton, din SUA, fundaţie care susţine munca de cercetare din cadrul universităţilor de top din întreaga lume şi încurajează dialogul între oameni de ştiinţă şi teologi, în abordarea “Marilor Întrebări” în disciplinele specifice de cercetare. În acest cadru, Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în cooperare cu Centrul de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie, din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Iustinian” - Universitatea Bucureşti, desfăşoară, în perioada martie 2011–martie 2013, proiectul “Courses on the Relation Among Science, Religion and Philosophy from an Christian Perspective”. Acest proiect interdisciplinar, care se întinde pe durata a doi ani, cuprinde două cursuri de lungă durată, structurate fiecare pe două semestre a câte trei luni, trei cursuri de scurtă durată (4 zile) şi două şcoli de vară, de care vor beneficia, în total, aproximativ 2 mii de cursanţi în centrele din Bucureşti şi Iaşi. Din echipa care se ocupă de coordonarea şi implementarea proiectul fac parte pr. prof. dr. Gheorghe Popa, prorector al Universităţii “AL. I. Cuza” din Iaşi - manager proiect; conf. dr. Adrian Lemeni, director al Centrului de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Iustinian” - coordonator regional Bucureşti; prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei, din cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii “Al. I. Cuza” - coordonator regional Iaşi; diac. dr. Sorin Mihalache, asistent universitar la facultăţile de teologie ortodoxă din Bucureşti şi Iaşi - asistent project manager şi coordonator naţional al secţiunii media a proiectului.
Un curs util preoţilor şi profesorilor de religie
Cursul postuniversitar de lungă durată, dedicat dialogului dintre Teologie, Filosofie şi Ştiinţă, a debutat pe 23 martie la Bucureşti şi pe data de 28 martie la Iaşi. În cadrul cursului inaugural găzduit la Iaşi, în corpul R al Universităţii “Al. I Cuza”, au conferenţiat reprezentanţi ai celor trei mari forme de cunoaştere care vor intra în dialog: teologică (pr. prof. dr. Gheorghe Popa), filosofică (prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei) şi ştiinţifică (prof. univ. dr. Gelu Bourceanu).
“Proiectul nostru este structurat pe mai multe componente: una didactică şi pedagogică, care are în vedere profesorii din mediul preuniversitar, interesaţi de dialogul interdisciplinar între Religie, Filosofie şi Ştiinţă; o altă componentă vizează pregătirea complementară a preoţilor şi profesorilor de religie, care doresc să dobândească competenţe în dialogul interdisciplinar şi în activitatea lor pastorală, iar a treia componentă va fi reprezentată de şcolile de vară, la care participarea va fi mult mai largă, atât pentru mediatizarea proiectului, cât şi pentru crearea unei viziuni coerente despre importanţa dialogului interdisciplinar în societatea de astăzi”, explică pr. prof. dr. Gheorghe Popa, managerul general al acestui proiect. În ceea ce priveşte utilitatea dobândirii unor competenţe în dialogul interdisciplinar, pr. prof. dr. Gheorghe Popa spune că maniera în care sunt desfăşurate cursurile de la Bucureşti şi Iaşi, prin care se urmăreşte prezentarea unor perspective complementare, succesive, cu trei lectori şi prevederea, în cadrul fiecărei întâlniri, a unui timp pentru exprimarea opiniilor şi a întrebărilor, reprezintă “o ocazie rară” în oferta universitară actuală din Romania. “Prezenţa religiei în şcoală aduce cu sine numeroase situaţii în care profesorul (de religie, de filosofie sau de ştiinţele naturii) trebuie să pună în acord anumite afirmaţii făcute în cadrul orei, cu altele, făcute în cadrul altor ore. În acest context, multe dintre cunoştinţele predate în cadrul unor discipline vin în contradicţie sau într-o poziţie incomparabilă cu alte afirmaţii. De aceea, în cazul preoţilor şi profesorilor de religie, mai ales, familiarizarea cu perspectivele complementare şi valorificarea lor, în spirit patristic, îi va ajuta să-şi îmbunătăţească prestaţia în cadrul orelor, predicilor sau activităţii misionare care au în atenţie teme de confluenţă între religie, filosofie şi ştiinţă”, subliniază pr. prof. dr. Gheorghe Popa.
“Este firesc să ne întrebăm, astăzi, în ce măsură putem comunica din nou”
Despre utilitatea proiectului desfăşurat, în paralel, la Bucureşti şi Iaşi, prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei, de la Facultatea de Filosofie a Univ. “Al. I. Cuza”, spune că este necesară, în primul rând, depăşirea stadiului de izolare în spaţiul propriu de cercetare şi a unui nivel formal şi instituţional al dialogului între Religie – Filosofie – Ştiinţă. “Din păcate, în lumea modernă, lucrurile s-au cam complicat, în sensul că, dacă vorbim despre cele trei mari forme ale cunoaşterii – teologică, filosofică, ştiinţifică - putem spune că au devenit străine una de alta. De aceea, este firesc să ne întrebăm, astăzi, în ce măsură ele pot comunica din nou, dar nu într-un mod formal şi instituţional, ci într-o manieră reală, concretă, la un nivel mai profund. Altfel, vom rămâne fiecare izolat în spaţiul său de cercetare sau de specializare şi, de aici, se nasc adevăratele probleme. Ca să fac o paralelă, se vorbeşte acum foarte mult de criză şi se dau fel de fel de explicaţii de ordin politic şi economic, însă motivele care au stat la baza acestei crize sunt, în primul rând, de ordin moral şi spiritual. Şi în acest caz putem vorbi de un efect al înstrăinării unei forme a cunoaşterii de celelalte”, spune prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei.
“Marii oameni de ştiinţă nu se sfiesc să-l accepte pe Dumnezeu”
Între ştiinţă şi religie nu există conflicte, atât timp cât ambele sunt bine interpretate, este de părere şi prof. univ. dr. Gelu Bourceanu. “Marii oameni de ştiinţă, marii cosmologi consideră că legile care guvernează tot ceea ce ne înconjoară au fost gândite de Dumnezeu în aşa-numita condiţie iniţială, înaintea naşterii Universului, iar ştiinţa nu face altceva decât să descopere, pas cu pas, aceste legi. Dacă vorbim de garanţia existenţei lui Dumnezeu din perspectiva omului de ştiinţă, ea este dată de perfecţiunea şi de extraordinara coerenţă care există între toate procesele cosmice în Univers. Iar marii oameni de ştiinţă nu se sfiesc să afirme că această perfecţiune este opera Creatorului”, conchide prof. univ. dr. Gelu Bourceanu.
