Tratamentul laringitelor şi traheobronşitelor virale

Stil de viaţă

Tratamentul laringitelor şi traheobronşitelor virale

    • Tratamentul laringitelor şi traheobronşitelor virale
      Tratamentul laringitelor şi traheobronşitelor virale

      Tratamentul laringitelor şi traheobronşitelor virale

Laringotraheobronşitele acute specifice sunt mai grave decât cele banale şi însoţesc unele boli infecţioase (gripa, difteria, rujeola sau unele micoze), ce apar în perioada copilăriei.

Laringitele şi traheobronşitele gripale prezintă o importantă deosebită la sugar şi la copilul mic. Agentul patogen este virusul gripal cu diversele sale tipuri. În ceea ce priveşte condiţiile favorizante, laringotraheobronşitele gripale apar în cursul epidemiilor de gripă. Virusul pătrunde prin fosele nazale, producând o inflamaţie acută difuză, care se extinde la laringe şi de aici la arborele traheobronşic.

Laringitele acute gripale au o evoluţie în general gravă, cu stare toxică accentuată, febră ridicată, cefalee, mialgii, tuse seacă iritativă, obstrucţie nazală, dispnee.

Laringita provocată de virusul rujeolic este mai frecventă, având, însă, un prognostic bun. Boala este provocată de virusul rujeolic, iar tabloul clinic variază în funcţie de debutul precoce sau tardiv al bolii şi de vârsta copilului.

Laringita rujeolică precoce poate să apară concomitent sau chiar anterior celorlalte manifestări ale debutului rujeolei, printr-un sindrom dispneic laringian accentuat, care, de obicei, se calmează rapid.

Laringita rujeolică tardivă apare după prima săptămână de evoluţie a rujeolei şi îmbracă, de la început, un aspect grav.

Evoluţia bolii este lungă şi gravă, putându-se complica cu bronhopneumonie. Chiar dacă se vindecă după o convalescenţă prelungită, laringita rujeolică tardivă lasă o serie de sechele vocale foarte neplăcute şi greu de remediat.

Profilaxia laringitei rujeolice constă în izolarea bolnavilor şi contacţilor de rujeolă, respectarea igienei nazo-faringo-laringiene, asigurarea unui microclimat favorabil.

Laringita micotică este, de obicei, o afecţiune secundară unei infecţii la nivelul mucoasei bucale şi faringiene. Agentul patogen cel mai frecvent este Candida albicans, a cărei dezvoltare este favorizată de terapia cu antibiotice cu spectru larg şi de corticoterapie pe timp îndelungat la copiii cu boli infecţioase.

Clinic, copilul prezintă o senzaţie de arsură dureroasă şi de uscăciune, tuse iritativă, disfonie şi dispnee progresivă.

Profilaxia constă în tratamentul stomatitelor micotice cu glicerină boraxată.

Citește despre: