150 de ani de la moartea lui Andrei Mureșanu
Joi, în curtea casei în care a copilărit din municipiul Bistrița, situată pe strada care astăzi îi poartă numele, a fost comemorat poetul Andrei Mureșanu, de la moartea căruia s-au împlinit luna aceasta 150 ani.
Inițiativa acestui eveniment a aparținut Fundației "Andrei Mureșanu" Bistrița, fiind prezenți Alexandru Vidican, protopopul ortodox al Bistriței, Alexandru Pugna, vicepreședintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, George Avram, viceprimarul Bistriței, Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Județene, și câțiva scriitori bistrițeni.
La finalul ceremonialului religios, câțiva elevi ai Colegiului Național "Andrei Mureșanu" din Bistrița au recitat câteva versuri din opera celui care a scris versurile Imnului Național al României.
"Cred că am putea să numim anul acesta anul Andrei Mureșanu. Fiind autorul Imnului Național, este un autor copleșitor prin prezența lui lirică în primul rând. Andrei Mureșanu rămâne o emblemă pentru Bistrița și pentru țara noastră", a spus Ioan Pintea, care a mai anunțat că luna viitoare va fi organizat un simpozion mai amplu despre viața și oprea poetului Andrei Mureșanu.
*****
Andrei Mureșanu s-a născut la data de 16 noiembrie 1816 la Bistrița, într-o familie de ţărani sărmani.
A făcut studii de filosofia şi teologie la Blaj, apoi a început să îndrume minţile copiilor, ca profesor la Braşov. I-au plăcut poeziile şi a publicat multe în revista "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", condusă de bunul său prieten, George Bariţiu, apoi de Andrei Mureşanu. Revista era săptămânală, fiind un supliment al "Gazetei de Transilvania".
La Braşov, Andrei Mureşanu s-a distins prin calităţile sale de pedagog, câștigând inimile elevilor săi. A avut un renume bun şi în societatea de la poalele Tâmpei, el fiind apreciat drept "vesel, glumeţ, cântăreţ şi dansator de frunte", după îl descria George Bariţiu.
Tot în Brașov i-a cunoscut pe unii dintre cei mai mari poeţi români - Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Vasile Alecsandri, pe care îi va avea alături şi în mişcările de protest.
Patriotismul nu l-a putut ţine departe de evenimentele de la 1848, el fiind unul dintre conducătorii Revoluţiei. A fost unul dintre membrii delegaţia Braşovului la Adunarea de la Blaj din mai 1848, an în care va publica poemul pe versurile căruia românii vor pleca în luptă. Frumoasa scriere "Un răsunet", apărut pe 21 mai în "Foaia pentru minte, inimă şi literatură", a fost pusă apoi pe muzica unui vechi imn religios ("Din sânul maicii mele"), mai târziu regăsind-ul cu titlul de "Deşteaptă-te, române!", un imn revoluţionar despre care Nicolae Bălcescu spunea că este Marseilleza românilor.
După înfrângerea revoluţiei, în 1849, poetul a plecat în Muntenia, împreună cu Bariţiu. Luat prizonier de armata ţaristă, a fost trimis în Nordul Moldovei, de unde, la eliberare, s-a stabilit la Sibiu, funcţionar şi translator de limba română la Buletinul oficial al Guvernului.
A continuat să scrie şi să publice poezii cu caracter revoluţionar şi eseuri despre români şi românism, pâna la trecerea în nefiinţă. Se întâmpla la Braşov, la 12 octombrie 1863, "în urma unui morb (n.r. boală) nervos îndelungat", aşa cum s-a scris în ferparul din Gazeta Transilvaniei. Andrei Mureşanu a lăsat în urmă doi copii, caiete de poezii şi versurile Inmului românilor.
Casa din Bistrița în care a copilărit poetul a aparținut bunicilor săi și a fost transformată în casă memorială, dar și într-o filială a Bibliotecii Județene Bistrița-Năsăud.
