Ziua sfinţişorilor

Tradiţii

Ziua sfinţişorilor

    • Ziua sfinţişorilor
      Ziua sfinţişorilor

      Ziua sfinţişorilor

    • Ziua sfinţişorilor
      Ziua sfinţişorilor

      Ziua sfinţişorilor

În fiecare sat din Moldova, ca de altfel în întreaga Românie, 9 martie e zi de sărbătoare. Creştinii ortodocşi îi cinstesc pe cei 40 de Mucenici din Sevastia şi menţin în viaţă, de secole, un obicei pe cât de răspândit, pe atât de frumos: sfinţişorii.

Numiţi mucenici în Ardeal sau în Dobrogea, sfinţişorii se rumenesc de zor, pe 9 martie, în cuptoarele gospodinelor din satele Moldovei. Este ziua în care, de veacuri, oamenii respectă întocmai frumosul obicei de a coace figurine din aluat dulce pe care să le mănânce apoi, împreună cu familia şi rudele, în semn de belşug în anul agricol ce stă să înceapă. „În această zi, în toată Moldova, gospodinele pregătesc de dimineaţă un aluat dulce, ca de cozonac, dacă nu e post, iar dacă postul a început, un aluat fără ouă sau lapte, căruia îi dau forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, şi îl coc în tăvi. Obiceiul sfinţişorilor este unul foarte vechi, legat de începutul anului agrar de cultul vegetaţiei şi al rodniciei. De-a lungul timpului, acest obicei străvechi s-a suprapus peste sărbătoarea creştină a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia“, explică etnograful Angela Paveliuc Olariu, coordonatorul Departamentului de Tradiţii al Sectorului de misiune, statistică şi prognoză socială din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

De altfel, în tot spaţiul românesc, această sărbătoare a mucenicilor este bine înrădăcinată şi foarte respectată. Potrivit tradiţiei populare, de ziua Sfinţilor se deschid mormintele şi porţile raiului, iar gospodinele fac, în cinstea celor 40 de Mucenici, 40 de colăcei.

Un colac ritual pentru belşugul pământului

Chiar dacă obiceiul a fost adaptat de la un sat la altul, tradiţia spune că aluatul pentru sfinţişori trebuie frământat dimineaţa devreme, pentru ca apoi colăceii în formă de 8 să fie copţi în cuptor şi serviţi calzi celor din familie, în semn de prosperitate. „De altfel, odinioară, gospodinele foloseau pentru acest aluat făina din grâul cel mai bun, iar după ce îi scoteau din cuptor îi ungeau cu miere şi miez de nucă zdrobit, pentru ca rodul din anul ce venea să fie bogat“, explică etnograful.

În zona Moldovei obiceiul e ca aceşti colaci cu caracter ritualic să se coacă în cuptor, apoi să se ungă cu miere şi nuci. În sudul României, însă, se întâlnesc mucenicii foarte mici, din aluat nedospit, care se fierb în apă îndulcită şi se servesc, de asemenea, presăraţi cu miez de nucă măcinat.

Aceşti sfinţişori sunt daţi de pomană rudelor, vecinilor, apropiaţilor sau celor care se nimeresc să-ţi treacă pragul casei în această zi, în amintirea moşilor şi strămoşilor adormiţi.

Astăzi, gospodinele se întrec în a moderniza reţetele, folosind ingrediente noi şi sofisticate, însă sfinţişorii tradiţionali rămân în continuare la loc de mare cinste.

În trecut, pentru că ziua în care se coceau sfinţişori coincidea cu ziua în care era scos primul plug în brazdă, bărbaţii care încheiau tovărăşii pentru a se ajuta reciproc la muncile câmpului, ce aveau să înceapă în cel mai scurt timp, pecetluiau înţelegerea consumând sfinţişori şi servind 40 de pahare de vin.

Credinţe populare legate de ziua Mucenicilor

În tradiţia populară se considera că în ziua de 9 martie Sfinţii Mucenici se adună pentru a ajuta la dezgheţarea pământului şi la eliberarea căldurii. Tocmai de aceea, în vechime, în satele bucovinene  sătenii loveau în această zi pământul cu bâte de lemn, spunând: „Intră frig şi ieşi căldură,/ Să ne fie vreme bună/ Pentru plug şi arătură“.

Tot azi era zi ua destinată prognozei vremii pentru anul agricol ce urma. Oamenii credeau că dacă ploua în această zi, va ploua şi de Paşti, dacă tuna, vara va fi bogată în rod şi ferită de vreme rea pentru holde, iar dacă îngheţa în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna urma să fie lungă.

Reţetă de sfinţişori

Mucenici moldoveneşti (copţi)

Ingrediente: 500 g făină, 20 g drojdie proaspătă, 1 linguriţă de ulei, 1 linguriţă de zahăr, 1 linguriţă rasă de sare, 300 ml lapte îndoit cu apă (sau doar apă, dacă-i post). Pentru sirop: 1 ceaşcă de zahăr, 2 ceşti de apă. În plus, 2-3 linguri de zahăr pudră şi cam 250 g nuci măcinate.

Se face mai întâi aluatul (ca de pâine), destul de moale. După ce a crescut şi şi-a dublat volumul, se fac din el colăcei în formă de opturi. Se aşază în tava presărată cu făină, se mai lasă puţin să crească, se ung cu ou şi se coc la foc potrivit (2000 C), până se rumenesc frumos. Între timp se face siropul (pe vremuri, la final, se punea şi o lingură de apă de flori), se amestecă nucile cu zahăr.

Când sfinţişorii s-au răcorit puţin, se toarnă sirop peste ei şi se presară cu amestecul. Iar ca principală variantă, siropul dispare, iar mucenicii se ung cu miere, eventual fiartă înainte cu puţină apă. (Sursa: www.costachel.ro)