Doamne auzi rugăciunea mea - Psalmul 142

Articole teologice

Doamne auzi rugăciunea mea - Psalmul 142

    • Doamne auzi rugăciunea mea - Psalmul 142
      Doamne auzi rugăciunea mea - Psalmul 142

      Doamne auzi rugăciunea mea - Psalmul 142

La oameni, când cineva aduce o cerere, cei care o primesc urmăresc să vadă în primul rând, dacă este ceva drept și legiuit; atunci este ascultat. Dar de obicei cererea de la oameni se face pentru ranguri și demnități sau pentru bani și alteori pentru apărarea de nedreptate.

Doamne auzi rugăciunea mea

Rugăciunea înseamnă și cererea adresată prin cuvinte, dar înseamnă și făgăduință. De aceea, un înțelept îndeamnă: „nu repeta cuvintele tale în rugăciune” (Înț. Sir. 7, 15). Nu ne îndeamnă și nu ne sfătuiește să repetăm aceleași cuvinte când ne rugăm lui Dumnezeu, departe de asta, căci ni se poruncește să stăruim în rugăciuni, ci să nu amânăm atunci când făgăduim ceva lui Dumnezeu și să ne grăbim să împlinim făgăduința. De aceea zice în altă parte: „nu amâna să împlinești făgăduința” (Eccl. 5, 13). Căci viitorul este nesigur. Fie boală, fie evenimente neprevăzute te pot împiedica să-ți împlinești făgăduințele. Iară dacă moartea venind te întrerupe, nu vei mai avea nicio scuză. Dar aici folosește cuvântul în sensul de rugăciune, cerere, implorare. De aceea a adăugat aceasta arătând: ascultă cererea mea întru adevărul Tău. Altă variantă: „întru credința Ta” sau „întru credincioșia Ta”. Adică pleacă-Te cererii, pune-o pe ea în faptă, întărind-o întru adevărul Tău. Folosește-Te de puterea Ta pentru a împlini ceea ce Îți cer.

Dar să vedem care este natura cererii. La oameni, când cineva aduce o cerere, cei care o primesc urmăresc să vadă în primul rând, dacă este ceva drept și legiuit; atunci este ascultat. Dar de obicei cererea de la oameni se face pentru ranguri și demnități sau pentru bani și alteori pentru apărarea de nedreptate. Iar unii cer lucruri care depășesc puterea judecătorilor. Dar noi ne rugăm pentru iertarea păcatelor și atunci ajungem la această rugăciune, când judecătorul nostru cel lăuntric, mă refer la conștiință, nu ne lasă o clipă de răgaz, nu ne iartă. Căci nu are puterea să ne ierte (…). Această călătorie către El nu are nevoie de multă cheltuială, ci ia cu tine, în loc de provizii, virtutea. Și unde locuiește acest împărat? Aproape de cei cu inima zdrobită. Pășește pe calea aceea. „Aproape este Domnul de cei ce Îl cheamă pe El întru adevăr”. Acolo Îl vei afla. Acolo Îl vei întâlni. Aproape este de cei ce își împart pâinea lor cu cei lipsiți și de cei care fac milostenii. Dacă vei merge pe calea aceasta Îl vei afla pe El gata să Se plece la cererea ta. „Încă vorbind tu, Eu voi zice: Iata-Mă!” (Is. 58, 9)

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011)