Articole teologice

Taina Sfintei Treimi după Sfântul Grigorie Palama
Profetul Daniel și bizara boală a împăratului Nabucodonosor
Psaltirea – izvor de har
Psalmul 50 în slujbele Bisericii – urcuş duhovnicesc prin smerenie
De ce Hristos este numit „Mire”?

Taina Sfintei Treimi după Sfântul Grigorie Palama

Eliberarea din absurditate şi dobândirea adevăratei cunoştinţe a lui Dumnezeu au drept condiţie prealabilă pentru om o adâncime de iubire, de curăţire şi de proslăvire a lui Dumnezeu.

Roadele Sfintei Euharistii și starea euharistică a omului

Dorinţa fiecărui credincios este de a-L vedea pe Dumnezeu faţă către faţă. Toţi afirmă că Dumnezeu i-a creat şi că la Dumnezeu se vor întoarce. Această conştiinţă este adânc imprimată în inimile oamenilor, încă de la facerea lumii. Păcătuind, cel dintâi om creat de Dumnezeu a pierdut marea fericire şi, de atunci, oamenii L-au căutat permanent, mai ales că Dumnezeu le-a făgăduit că le va trimite un Mântuitor. După mii de ani de aşteptare, Mântuitorul a venit, dar „ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 2).

Postul nu este un act de publicitate

Când Iisus vorbeşte despre post reiese că este de la sine înţeles că omul trebuie să postească, doar că Domnul lămureşte anumite aspecte ale postului, criticând pe cei care făceau din acest exerciţiu spiritual un act de publicitate.

O singură privire asupra universului ne vorbeşte despre permanenta purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru Creaţia Sa

„Şi El este Cel care schimbă timpurile şi ceasurile, Cel  care dă jos de pe tron pe regi şi Cel care îi pune; El dă înţelepciune celor înţelepţi şi ştiinţă celor pricepuţi.” (Daniel 2, 21)     

Odihna lui Dumnezeu în Sabat și înțelegerea „Zilei Domnului” în Creștinism

Actul creației se desăvârșește prin această ultimă separare dintre zilele creației și ziua odihnei. Această zi este prezentată diferit față de celelalte, tocmai datorită faptului că îi lipsește formula finală „a fost seară, a fost dimineață”, ceea ce plasează ziua odihnei într-un orizont deschis, ce îi dă o profundă importanță teologică.

De ce a postit Mântuitorul 40 de zile?

Mântuitorul ne-a arătat că postul nu trebuie redus la o activitate exterioară, pentru a fi remarcat sau lăudat de oameni, ci trebuie practicat ca pe o faptă plăcută lui Dumnezeu, ca pe o dăruire de sine lui Dumnezeu şi ca detaşare de cele materiale, pentru a se îmbogăţi spiritual.

Semnificația rugăciunii și a postului în Sfânta Scriptură

Experienţa duhovnicească a postului ne descoperă temeiurile biblice ale apropierii omului de Dumnezeu.

Rugăciunea personală ca medicament și alinare împotriva bolii

În procesul vindecării omului sufletește și trupește, în calea vindecării supreme, a mântuirii un rol foarte important îl are și rugăciunea, personală sau comunitară. „Rugăciunea este începutul oricărui bine şi pricina mântuirii şi a vieţii veşnice”[1]. Cine se dispensează de rugăciune pierde ajutorul lui Dumnezeu și mintea lui rămâne întunecată, iar viața lui este o permanentă rătăcire. Iisus ne îndeamnă: „Cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide” iată calea de a însuși harul și mila lui Dumnezeu, calea de a căpăta lumina cea adevărată, cunoștința cea sigură și nefalsificată. Iisus adaugă: „Rugați-vă neîncetat”. Sfântul Efrem ne spune: „Rugăciunea este paznicul modestiei, frâul furiei, leacul împotriva urii, reprimarea orgoliului, consolarea suferințelor, încrederea în rezolvarea tuturor greutăților”[2]. [1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre rugăciune, traducere de Pr. D. Fecioru, în „Revista Ortodoxia”, Nr. 3, 1983, p. 5. [2]*, Cugetări duhovnicești. Din înțelepciunea sfinților. Volumul 1, Concepție și selecție Ala Rusnac, Editura Epigraf, Chișinău, 2009, p. 101.

Profetul Daniel și bizara boală a împăratului Nabucodonosor

Cartea profetului Daniel surprinde un eveniment bizar din viața lui Nabucodonosor, împăratul și întemeietorul Imperiului Babilonian, în care acesta „se transformă” într-un animal și trăiește ca atare.

Slujbele Bisericii – comoară de nepreţuit a poporului român

Rugăciunea, denumită după Tradiţia Ortodoxă ca fiind convorbire cu Dumnezeu, sau înălţarea minţii către Dumnezeu, este actul esenţial al întregii vieţi religioase prin care credinciosul intră în legătură cu Dumnezeu.

Pagini