Ctitorul şi duhovnicul Mănăstirii Caraiman a fost înmormântat
Părintele protosinghel Gherontie Puiu, duhovnicul şi ctitorul Mănăstirii Caraiman, din localitatea Buşteni, judeţul Prahova, a fost condus pe ultimul drum sâmbăta aceasta. Sfânta Liturghie şi slujba înmormântării au fost oficiate de Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, care a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Părintele protosinghel Gherontie Puiu a trecut la cele veşnice, joi, la vârsta de 81 de ani şi a fost condus pe ultimul drum de ucenici, fii duhovniceşti veniţi din toate colţurile ţării.
Părintele protosinghel Gherontie Puiu a fost înmormântat lângă ctitoria lui, biserica de zid cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci.
Mănăstirea Caraiman a fost înfiinţată în anul 1998 la iniţiativa preacuviosului părinte Gherontie Puiu. Pe data de 30 octombrie 1998 i se atribuie Arhiepiscopiei Bucureştiului, respectiv Schitului Caraiman, prin Hotărârea Consiliului Local Buşteni nr. 64, o suprafaţă de 13 000 mp, în vederea ridicării construcţiilor necesare desfăşurării vieţii monahale. Suprafaţa a fost suplimentată ulterior cu 4 500 mp în anul 2001 şi 6000 mp în anul 2002, însumând o suprafaţă totală de 23 500 mp, având încadrare juridică de concesiune. La 29 iunie 2000, fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist aprobă înfiinţarea Schitului Caraiman cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci. Locul a fost sfinţit de Preasfinţitul Teodosie Snagoveanu.
Între anii 2000-2001 s-a construit biserica de lemn cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, un Aghiasmatar şi un corp de chilii. La data de 21 octombrie 2001 biserica de lemn cu hramul Acoperământul Maicii Domnului este deja sfinţită de către PS Episcop Sebastian Ilfoveanu şi tot atunci este pusă piatra de temelie pentru începerea construirii unei noi bisericii, de zid, cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci. Între anii 2002-2007 s-au construit biserica mare cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci, aflată în acest moment în stadiul finalizării decoraţiei picturale, clopotniţa, trapeza, respectiv unul din corpurile arhondaricului. În toamna anului 2007 a început construcţia chiliilor.
Personalitatea care s-a impus în conştiinţa celor care au vizitat Mănăstirea Caraiman este fără îndoială părintele stareţ Gherontie Puiu. Din prima zi a venirii sale pe lume, părintele Gherontie s-a aflat necontenit sub ocrotirea Maicii Domnului, care l-a ales, spune el, pentru îndeplinirea unei sfinte misiuni: înălţarea unei mănăstiri, departe de tumultul deşertăciunilor omeneşti. Întregul său destin seamănă cu un martiriu, credinţa nestrămutată şi rugăciunea l-au ajutat însă să împlinească faceri de bine, ca un mijlocitor între creştinii aflaţi la nevoie şi Preacurata Fecioara Maria. Dar mai presus de toate, părintele Gherontie Puiu a reuşit în cele din urmă, să-şi vadă visul pe cale de a se împlini.
Originar din Todireşti, judeţul Iaşi, părintele Gherontie a fost crescut de o familie adoptivă, a intrat în viaţa monahală ca frate la îndemnul părintelui stareţ Pâslaru de la Mănăstirea Neamţ. Dar vremurile şi politica anti-creştină a regimului comunist l-au împiedicat pe tânărul frate să fi e primit în rândul monahilor. În anul 1959 soseşte decretul de alungare a monahilor din mănăstiri. Aşezămintele fără vechime şi prea puţin cunoscute erau desfiinţate pur si simplu, mănăstirile istorice, ca Neamţul, erau păstrate, dar obligate să-şi micşoreze vizibil obştea, alungând toţi fraţii tineri, care trebuiau trimişi la muncă în marile oraşe, ca să se împrăştie fără urmă. Începea calvarul părintelui Gherontie, care avea să dureze vreme de trei decenii.
După o încercare de a fugi, Gheorghe Puiu va fi acuzat de tentativa de evadare şi agresare a organelor de miliţie. În urma unui proces este condamnat la 15 ani de muncă silnică şi ajunge în lagărul de exterminare de la Periprava. Când reuşeşte să scape din acest calvar începe să trăiască o viaţă de pustnic într-o grotă din Bucegi. Atunci, în semn de mulţumire, Gheorghe Puiu făgăduieşte că va construi o mănăstire cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci, din curtea căreia să poată fi privită marea cruce din vârful Caraimanului, către care el a privit mereu vreme de zece ani.
În această aşteptare cucernică, adâncit în post şi rugăciune îl găseşte schimbarea timpurilor de la sfârşitul anului 1989. Prăbuşirea regimului ateu i-a permis să se reîntoarcă la Mănăstirea Neamţ. Aici părintele Gherontie a fost făcut ierodiacon, dar a rămas numai o săptămână în această slujire. În anul 1992 a fost hirotonit preot. Părintele a slujit 40 de Sfinte Liturghii la Mănăstirea Neamţ, aşa cum este obiceiul pentru un proaspăt hirotonit într-ale preoţiei, si a fost trimis să slujească la Băiceni, un schit mic, cu vreo câţiva monahi. A sădit copaci, a pus vie, a renovat schitul şi a lăudat numele lui Dumnezeu. În cele din urmă a fost numit stareţ.
Dar dorinţa de a ridica o mănăstire la poalele munţilor Caraiman nu îl părăseşte, astfel că în anul 2000, părintele Gherontie Puiu începe activităţile de construcţie ale mănăstirii cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci de la poalele masivului Caraiman. Mai întâi este ridicată biserica din lemn, pe fundaţie solidă din piatră, cu acoperiş de tablă având o formă specifică arhitecturii din lemn tradiţionale. Biserica mare din zid, ridicată între anii 2002-2007 este o construcţie cu un plan navat, cu trei absidiole uşor decroşate. Are o turlă pe naos şi două pe pronaos, intrarea se face printr-un pridvor susţinut de opt coloane. Principalele activităţi ale mănăstirii în prezent sunt legate, pe de o parte, de construcţia mănăstirii, iar pe de altă parte, de sfintele slujbe. (Sursa: arhiepiscopiabucurestilor.ro)
