„Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“

Documentar

„Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“

    • „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“
      „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“

      „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“

    • „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“
      „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“

      „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“

    • „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“
      „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“

      „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“

    • „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“
      „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“

      „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri“

În seara zilei de 26 martie 1977, patriarhul Iustinian Marina, în vârstă de 76 de ani, după o lungă şi grea suferinţă, trece la cele veşnice, iar în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe  Române a fost ales mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei şi Sucevei. După aproape cinci ani de păstorire la Craiova, Înalt Preasfinţitul Teoctist Arăpaşu este ales, la 25 septembrie 1977, în scaunul de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei, fiind înscăunat la 9 octombrie 1977 în Catedrala mitropolitană din Iaşi.

În cuvântul Înalt Preasfinţiei Sale, rostit cu acest prilej, se găsesc minunate trăiri din viaţa copilăriei sale, dar şi dragostea faţă de ţinuturile Moldovei: „Din fragedă copilărie port, ca pe o candelă aprinsă, iubirea pentru aceste locuri şi preţuirea pentru fii lor harnici, închinători până la desăvârşire în dreapta credinţă şi adânc înrădăcinaţi în acest pământ strămoşesc. Din vistieria virtuţilor părinţilor mei plugari am dobândit credinţa cea adevărată, dragostea de ţară, de muncă şi de cinste şi m-am deprins încă din casa părintească să-mi preţuiesc semenii şi darurile lor. Lumină vieţii mi-au fost toate acestea şi nu voi înceta să privesc şi să admir cu ochii minţii darurile lor bătătorite de truda creşterii celor nouă fii rămaşi în viaţă. Şi de aceea, cu buzele inimii la sărut pururea, dar mai ales în aceste clipe unice pentru mine, cu aceeaşi căldură filială ca şi atunci, când plecam sau veneam de pe drumul şcolii sau al seminarului. Străjuit şi ocrotit de aceste călăuze trainice, nedespărţite de fiinţa mea, am ieşit în largul vieţii bisericeşti stăpânit mereu de simţământul răspunderii, al ordinii şi al disciplinei, al ascultării şi al muncii, de acele sfinte învăţăminte ale omeniei specifice poporului nostru. (...) De pe orice treaptă m-am străduit să împlinesc ceea ce mi s-a încredinţat cu toată puterea fiinţei mele, cu tot ce am avut mai bun în mine“.

Păstorirea Înalt Preasfinţitului Teoctist în Mitropolia Moldovei şi Sucevei (1977-1986) adaugă pagini de însemnătate şi cinste în cronica bisericească a Moldovei.

Una dintre trăsăturile fundamentale a activităţii pastorale a IPS Teoctist este aceea de restaurare a numeroase mănăstiri, biserici, monumente istorice şi de artă, cărora a încercat să le redea măreţia şi prestigiul, cu bani din fondurile administraţiei arhiepiscopale sau ale unora din marile mănăstiri, sau dintr-o serie de donaţii ale mitropolitului.

S-au efectuat lucrări de protejare la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“ din Rădăuţi, s-au consolidat celebrele fresce ale Voroneţului, o mare atenţie acordându-se restaurării Mănăstirii Putna, la care, în urma săpăturilor arheologice efectuate, s-au descoperit ruinele Palatului Voievodal, pe care IPS Teoctist l-a reconstruit. În acelaşi timp, s-a consolidat şi completat zidul mănăstirii, iar Paraclisul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ a fost restaurat şi pictat.

În Iaşi au fost efectuate lucrări de întreţinere şi conservare la bisericile monument istoric: Biserica Bărboi cu clădirea şi cloponiţa ei, vechea egumenie de la Golia, în care Mitropolia a organizat păstrarea icoanelor şi broderiilor de mare valoare arstistică. Sunt cunoscute lucrările de consolidare şi reînnoire, după cutremurul din 1977, efectuate la mănăstirile Cetăţuia şi Hlincea, la turnul clopotniţă de la biserica parohială Galata, la bisericile Socola, Frumoasa, Vovidenia, „Sfântul Gheorghe“, „Sfântul Sava“ şi vechea Catedrală mitropolitană cu hramul „Sfântul Gheorghe“, ctitorită în anul 1761 şi care, din cauza modificărilor aduse ulterior şi mai cu seamă cele de la începutul secolului al XX-lea, cât şi a cutremurelor repetate de-a lungul veacurilor, a suferit prăbuşirea bolţilor şi turlelor iniţiale. Palatul mitropolitan a fost, de asemenea, renovat şi restaurat. Au fost efectuate lucrări şi la bisericile ieşene „Sfântul Ioan Botezătorul“, Banu, Talpalari, „Sfânta Treime“ Podgoria.

Lucrări de restaurare şi reconstrucţie au fost efectuate pe întinsul întregii Mitropolii a Moldovei, la mănăstirile Tazlău, Bistriţa, Neamţ, Râşca, Slatina, Secu, Voroneţ, Văratec, Dragomirna, Horaiţa.

La urcarea în scaunul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei a Înalt Preasfinţitului Teoctist, nu mai funcţiona decât o singură şcoală de teologie, şi anume Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ. Instaurarea regimului comunist a avut repercursiuni dramatice şi asupra învăţământului teologic, astfel încât Facultatea de Teologie din Iaşi a fost comasată cu Facultatea de Teologie din Bucureşti, redusă şi ea la statutul de Institut Teologic. În acest caz, IPS Teoctist şi-a îndreptat toată atenţia asupra Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, singura şcoală de teologie din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, cu o tradiţie de câteva decenii, după cum reiese din cuvântul Înalt Preasfinţitului la deschiderea lucrărilor Adunării Eparhiale din 2 decembrie 1983: „Ne-am îndreptat atenţia spre bunul mers al pepinierei de la Mănăstirea Neamţ, Seminarul Teologic, pentru ca viitorii slujitori ai altarului strămoşesc să se formeze în duhul Sfinţilor Părinţi şi al cerinţelor de astăzi ale Bisericii“.

Activitatea editorială şi tipografică în scaunul de mitropolit al Moldovei

În perioada arhipăstoriei sale, pe lângă activitatea organizatorică şi administrativă desfăşurată, se cunosc şi o serie de activităţi editoriale şi tipografice, comparabile cu cele din timpul arhipăstoriei predecesorului său, IPS Iustin Moisescu. A purtat o grijă deosebită tipografiei mitropolitane de la Mănăstirea Neamţ, având grijă să fie dotată corespunzător, în acest sens aprobând sumele de bani necesare procurării hârtiei de bună calitate pentru imprimarea revistei oficiale a Arhiepiscopiei Iaşilor şi a Episcopiei Romanului şi Huşilor, „Mitropolia Moldovei şi Sucevei“, şi pentru achiziţionarea unor noi aparate tipografice. Cu scopul de a face cunoscute tuturor celor ce se îndreptau ca turişti sau ca cercetători, spre ctitoriile voievodale de pe întinsul Mitropoliei Moldovei, IPS Teoctist a continuat opera de editare a unor monografii, acţiune iniţiată de predecesorul său, IPS Iustin Moisescu. Astfel au văzut lumina tiparului, în cadrul Editurii Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, următoarele lucrări: 

- „Vechea catedrală mitropolitană din Suceava, Biserica Sfântul Ioan cel Nou“, purtând semnătura istoricului Ioan Caproşu. Monografia face parte din proiectul mai amplu Monumente istorice bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei.

- „Mănăstirea Neamţ“, lucrarea fiind semnată de către părinţii diac. Ioan Ivan şi Scarlat Porcescu. A apărut în anul 1981 şi prezintă toate laturile vieţii şi activităţii acestui vechi lăcaş bisericesc.

- „Mănăstirea Voroneţ“, ce poartă semnătura profesorului Ioan Solcanu şi a pr. Costache Buzdugan, a apărut la Tipografia Centrului mitropolitan Iaşi în anul 1984 şi prezintă momentele în care a luat naştere acest aşezământ, descrie pictura interioară şi exterioară, după care explică mesajul frescelor voroneţiene.

- „Episcopia Romanului“, lucrare aparţinând pr. Scarlat Porcescu, a apărut la Roman în anul 1984 şi prezintă întemeierea, organizarea şi desfăşurarea istorică a vieţii creştine ortodoxe în această episcopie.

- „Mănăstirea Agapia“ poartă semnătura stareţei Eustochia Ciucanu, iar anul apariţiei este 1986. Monografia cuprinde însemnate informaţii privind istoria şi valorile patrimoniului cultural şi artistic păstrate în acest aşezământ, ocupaţiile cărturăreşti şi activităţile culturale desfăşurate aici, de-a lungul timpului, dar şi o serie de ierarhi care au avut legătură cu această mănăstire, vestită mai ales prin pictura lui Nicolae Grigorescu. Postfaţa aparţine arhim. Bartolomeu Valeriu Anania.

- „Mănăstirea Văratec“ este o lucrare monografică amplă la care au contribuit mai mulţi cercetători, fiecare tratând o anumită tematică.

- „Mănăstirea Secu“, lucrare ce apare sub semnătura stareţului acestei mănăstiri, protos. Macarie Ciolan, a apărut în anul 1987, la Iaşi (Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei).

- „Biserica Sfântul Ilie - Suceava“, lucrare monografică de mici dimensiuni, apărută sub semnătura a doi autori, Gheorghe Bratiloveanu şi Pavel Blaj, a apărut la Iaşi, la Tipografia Centrului mitropolitan de la Mănăstirea Neamţ, în 1988.

- „Comori ale spiritualităţii româneşti la Putna“ este o lucrare de mari proporţii ce apare sub semnătura unui renumit critic de artă, Claudiu Paradais, şi este cea mai elaborată lucrare închinată vestitei ctitorii ştefaniene.

- „Mănăstirea Sihăstria“ aparţine protosinghelului cărturar Ionichie Bălan, monografie ce prezintă etapele istorice principale ale acestei mănăstiri.

Pe lângă toate aceste lucrări cu caracter monografic au fost editate şi unele lucrări cu conţinut duhovnicesc printre care „Cartea de rugăciuni şi învăţături de credinţă ortodoxă“, apărută prima dată în anul 1978, ulterior, până în anul 1985, fiind editate încă două ediţii.

În acelaşi timp, în slujba Ortodoxiei româneşti şi a năzuinţelor de afirmare a culturii române, IPS Teoctist a scris sau a coordonat lucrările:

- „Mitropolitul Iacob Putneanul (1719-1778)“ ce reprezintă o lucrarea de referinţă. A fost editată la Tipografia Centrului mitropolitan de la Mănăstirea Neamţ şi prezintă complexa personalitate a mitropolitului Iacob Putneanul, pentru care autorul, după cum mărturisea în mai multe rânduri, nutrea adânci sentimente de pioşenie şi veneraţie.

- „Pe treptele slujirii creştine“ constituie o lucrare monumentală, formată dintr-un număr de volume adunate şi grupate cronologic şi tematic, conţinând toate conferinţele şi cuvântările ocazionale, meditaţiile şi predicile adresate unui auditoriu divers. Primele două volume au apărut în anul 1980, la Editura Mitropoliei Moldovei şi Sucevei de la Mănăstirea Neamţ, prezentând activitatea pastoral -misionară şi catehetică din perioada anterioară alegerii Înalt Preasfinţitului Teoctist în scaunul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei .

Sub îndrumarea IPS Teoctist, apare şi cel de-al doilea volum al operelor lui Dosoftei, care conţinea Dumnezeiasca Liturghie, publicată la Iaşi în 1679, această reeditare marcând şi un moment jubiliar: 300 ani de la prima sa ediţie.

Tot sub îndrumarea IPS Teoctist a fost tipărit un album, „Monumente istorice bisericeşti din judeţul Neamţ“, adresat turiştilor străini, care conţinea o serie de ilustraţii şi un text explicativ bine documentat, în engleză, franceză şi germană.

Cu binecuvântarea IPS Teoctist, în anul 1982, ieromonahul Ioanichie Bălan va publica la Editura Institutului Biblic o monografie cu privire la viaţa monahală de pe teritoriile patriei, intitulată „Vetre de sihăstrie românească“, a cărei prefaţă a fost semnată de către pr. Dumitru Stăniloae. Începând cu anul 1985, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, sub îndrumarea IPS Teoctist, se va edita o nouă publicaţie religioasă, care apărea anual, sub titlul „Îndrumar bisericesc misionar şi patriotic“. Conţinutul articolelor viza strict viaţa bisericească din eparhia Moldovei.

Toate acestea constituie realizări de mare frumuseţe la această mitropolie, unde numele Înalt Preasfinţitului Mitropolit Teoctist a rămas înscris alături de cele ale marilor mitropoliţi cărturari şi iubitori de Biserică şi ţară. Ca mitropolit al Moldovei şi Sucevei a condus pentru un an şi jumătate şi Arhiepiscopia vacantă a Sibiului şi Mitropolia Ardealului.

(În alcătuirea acestui documentar au fost folosite informaţii din următoarele surse: pr. prof. univ. dr. Nicolae D. Necula - „Omagiu Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la împlinirea vârstei de 90 de ani şi la aniversarea a 55 de ani de arhipăstorire“; pr. prof. dr. Ion Vicovan - „Mitropolitul Teoctist al Moldovei (1977-1986, locţiitor până în 1990) - aspecte ale activităţii pastoral-misionare şi culturale“, în vol. „Urme în eternitate, Mitropolitul Teoctist al Moldovei şi Sucevei“, Ed. Doxologia, Iaşi, 2010; Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Slujind Altarului străbun“, vol. I, EIBMBOR, Bucureşti, 1992; Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Pe treptele slujirii creştine“, Bucureşti, 1997, vol. VIII; Petru I. David, „Alegerea şi instalarea Înalt Prea Sfinţitului Teoctist ca Mitropolit al Moldovei şi Sucevei“, în BOR, 1977; pr. Cătălin Nicolae Luchian, „Mitropolitul Teoctist Arăpaşu, ocrotitorul locaşurilor de cult“, şi Marius Ionuţ Calinciuc, „Credinţă şi cultură în Moldova în perioada 1977-1986“, în vol. „Urme în eternitate, Mitropolitul Teoctist...“; pr. Scarlat Porcescu, „Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Teoctist Arăpaşu“, în revista MMS, anul LXII, nr. 6, noiembrie-decembrie, 1986; PS Pimen Suceveanul, „Acţiuni pentru consolidarea şi conservarea picturii la Voroneţ“, în Îndrumător misionar şi patriotic, vol. II, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Mănăstirea Neamţ, 1986)

Numirea ca patriarh

La 31 iulie 1986, patriarhul Iustin Moisescu, trecând la cele veşnice, IPS Teoctist a fost numit patriarh-locotenent. Trei luni mai târziu, la 9 noiembrie 1986, Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales pe IPS Teoctist ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Întronizarea a avut loc pe data de 16 noiembrie 1986, în Catedrala patriarhală din Bucureşti, moment în care IPS Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, a rostit memorabilele cuvinte: „Dintre cei mai buni a fost ales cel mai bun“.

La întronizare, noul patriarh a rostit un emoţionant cuvânt în care prezenta ţelul suprem al slujirii sale: „Socotesc ca pe o înaltă datorie ce îmi stă în faţă, la începutul noii mele slujiri, hotărârea de a păşi statornic, împreună cu ierarhii, slujitorii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române, pe acelaşi drum al înaintaşilor şi de a continua, cu noi împliniri, lucrarea lor pilduitoare, împletind armonios firul vieţii noastre bisericeşti cu firul vieţii neamului nostru, cu convingerea că acestea se desprind din acelaşi caier al fiinţării noastre creştine şi româneşti“. Întreaga activitate ulterioară a patriarhului Teoctist a arătat veridicitatea acestor cuvinte, poporul român văzând în Preafericirea Sa un autentic ierarh-păstor.

„În slujire părea contemporan cu veşnicia“

Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, despre personalitatea Preafericitului Teoctist: „Măreţia hieratică ce o degaja chipul său, prestanţa fizică, eleganţa şi solemnitatea în mişcări şi gesturi, vocea plăcută, caldă, inconfundabilă, evlavia şi pietatea cu care slujea, precum şi modul său de a fi sunt doar câteva dintre calităţile cu care l-a înzestrat Dumnezeu. În slujire părea contemporan cu veşnicia. A fost un slujitor prin excelenţă. Cu el, biserica se umplea de pace şi tihnă. Îi plăcea să întârzie la sfat cu Dumnezeu, precum odinioară patriarhii Vechiului Testament. S-a strămutat la cele veşnice aşa cum a trăit, însufleţit de curajul neclintit al credinţei, abandonându-se în braţele iubirii lui Dumnezeu şi încredinţându-se Maicii Domnului şi sfinţilor în numele cărora a păstorit Biserica. A mers la moarte «ca la Sfânta Liturghie»“.

Citește despre: