Părintele Teofil Părăian, propovăduitorul credinţei lucrătoare prin iubire

Documentar

Părintele Teofil Părăian, propovăduitorul credinţei lucrătoare prin iubire

    • Părintele Teofil Părăian, propovăduitorul credinţei lucrătoare prin iubire
      Părintele Teofil Părăian, propovăduitorul credinţei lucrătoare prin iubire

      Părintele Teofil Părăian, propovăduitorul credinţei lucrătoare prin iubire

Astăzi, 29 octombrie 2010, s-au împlinit doi ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Arhimandrit Teofil Părăian, moment marcat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus de oficierea Sfintei Liturghii şi de slujba parastasului.

Câteva sute de prieteni ai Părintelui Teofil, sosiţi din toată ţara, au venit la Sâmbăta de Sus pentru a se ruga la mormântul său şi a-şi aduce aminte de „Părintele bucuriei”. La finalul parastasului au evocat chipul luminos al Părintelui Teofil trei dintre prietenii săi apropiaţi: părintele Mihail Bobârnat de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, ultimul ucenic de chilie al Părintelui, Părintele Ioan Gânscă din Cluj-Napoca – care a depănat câteva amintiri de suflet şi întâmplări minunate cu Părintele Teofil şi Părintele Sabin Vodă din Alba Iulia, care a prezentat ultimul CD editat la Editura Reîntregirea, ce cuprinde un dialog cu PS Sofian Braşoveanu despre viaţa şi lucrarea Părintelui Teofil. CD-ul care are titlul: „Părintele Teofil cel din inima mea“ şi va fi disponibil şi la Alba Iulia şi-n ţară de săptămâna viitoare.

Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a trecut la cele veşnice în data de 29 octombrie 2009 la Spitalul Militar din Cluj-Napoca. După o suferinţă de câteva luni, timp în care a fost internat la mai multe spitale din Bucureşti, Deva, Braşov şi Cluj-Napoca, Părintele Teofil Părăian s-a mutat din această viaţă la vârsta de 80 de ani.

Părintele Teofil a fost şi rămâne un reper luminos şi sigur, o persoană care a întrupat concret bucuria şi certitudinea credinţei, un propovăduitor al credinţei lucrătoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete şi a renăscut pe mulţi la viaţa duhovnicească în Hristos şi în Biserică prin predicile, conferinţele sau îndrumările sfinţiei sale. Nevăzător, dar luminat, om al rugăciunii, Părintele Teofil şi-a întemeiat viaţă pe credinţă şi cultură.

Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan şi fiind primul dintre cei patru fraţi. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 – 1940. Îşi continuă cursurile la o şcoală de nevăzători la Timişoara, între anii 1942 – 1943, iar până în 1948 urmează tot la Timişoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaşte pe părintele Arsenie Boca de la care deprinde rugăciunea minţii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, rugăciune pe care continuă să o exerseze încă înainte de intra în monahism. Preocuparea pentru viaţa religioasă şi pentru aprofundarea cunoştinţelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, între anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni este călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului şi primeşte numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greacă ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La şapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil este hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primeşte şi hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protosinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.

S-a impus ca reprezentant de excepţie al monahismului prin intermediul unei neobosite activităţi cultural-teologice concretizate prin conferinţe, în peste 80 de oraşe ale ţării, cu teme teologice, lucrări scrise (38 de cărţi) şi intervenţii media.