Nefiind biruit de neîncetatele sale griji privitoare la buna rânduială a mănăstirii şi de asprele lui nevoinţe, Preacuviosul Iov (în schimă Ioan) a ajuns la vârsta de 100 de ani şi, cunoscându-şi ziua morţii mai înainte cu o săptămână, a adormit cu pace, fără de suferinţă, pe data de 28 octombrie 1651, lăsând atât Mănăstirii Poceav, cât şi întregului ţinut Volînia, amintirea neîncetatelor lui rugăciuni, neasemănatelor lui nevoinţe şi înaltelor sale virtuţi. A adormit în singurătate, căci, către sfârşitul vieţii sale, cam din 1649, simţindu-şi slăbite puterile, a predat îndatoririle egumeniei părintelui Samuil (Dobreanski), continuând însă şi după aceasta să se numească egumen al Poceaevului.