„Dorim să fie pace și să ne bucurăm de slujirea lui Dumnezeu”

Obștea unei mănăstiri este asemenea unei familii: cu necesități, cu responsabilități, cu o rânduială și cu un povățuitor. Și se spune astfel: cum e cel mai mare, sunt sau devin și ceilalți. Mai presus de toate, în această familie, prin tot ceea ce fac membrii ei zi de zi, ei își lucrează mântuirea personală și comunitară. Despre obștea Mănăstirii Pângărați și despre ascultările monahilor ce viețuiesc aici ne-a vorbit starețul mănăstirii, părintele arhimandrit Petroniu Marin.

Preacuvioase Părinte Stareț, ce ne ne puteți spune despre obștea de astăzi a Mănăstirii Pângărați?

De când am venit eu aici, în februarie 2012, au trecut deja mai bine de doi ani și jumătate. Am găsit o obște bine închegată, cu părinți ascultători și râvnitori către cele duhovnicești. Părintele Stareț Teofil, care a murit în februarie 2012, a lucrat frumos cu dânșii, în sensul că am găsit o rânduială frumoasă, părinții fac ascultare, vin la slujbă, își fac rânduielile călugărești la chilie.

Câți monahi și frați numără astăzi obștea?

Sunt aproape 30 de părinți și frați, majoritatea sunt monahi, doar trei-patru sunt începători. Pe jumătate din părinți i-am găsit aici, iar cealaltă jumătate s-a mai adăugat: unii au venit cu mine de la Mănăstirea Horaița, alții au venit după aceea.

Mai sunt astăzi și părinți care au venit aici dintru început, la reînființarea mănăstirii, în ’90?

Singurul care era chiar de la început era Părintele Teofil, iar obștea s-a schimbat de foarte multe ori în decursul timpului. Au fost și multe încercări, s-a construit mult, a fost mult de lucru. Din 2012, de când am venit, obștea e stabilizată, n-au plecat părinți, ci doar au venit, și dorim, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fie pace, să fie liniște și bună rânduială, să ne bucurăm de slujirea lui Dumnezeu.

Care sunt ascultările monahilor aici, la Pângărați?

Ascultările monahilor sunt cele obișnuite. În primul rând cele ce țin de biserică, adică preoții slujitori care se ocupă cu împlinirea slujbelor rânduite: Sfânta Liturghie și cele Șapte Laude. Apoi avem ascultare la magazinul bisericesc, la bucătărie și câteva în gospodărie. Avem un atelier de tâmplărie unde lucrează foarte frumos doi monahi care sunt chiar frați. Mai avem un atelier de fierărie, unde părinții prelucrează la strung, la freză, la tot felul de utilaje și mașini ceea ce avem nevoie noi în mănăstire. Avem părinți care fac pâine la brutărie și prescuri. O altă ocupație a monahilor este legumicultura: în două solarii mari cultivăm cele necesare pentru hrana părinților și a celor care vin la noi în mănăstire.

 Are Mănăstirea Pângărați vreo legătură de suflet cu o altă mănăstire sau cu vreun duhovnic anume?

A fost o legătură destul de apropiată cu Părintele Iustin Pârvu, care a trecut la Domnul. Sfinția sa a stat împreună cu Părintele Teofil la Mănăstirea Bistrița, s-au cunoscut, au fost apropiați și se vizitau, atât Părintele Teofil mergea la Părintele Iustin, dar și dânsul a venit de câteva ori la Mănăstirea Pângărați. Exista o legătură frumoasă între cei doi stareți, unul mult mai în vârstă decât celălalt, dar amândoi au trecut la Domnul.

Există alte personalități care își leagă numele de această mănăstire, fie duhovnicești, fie din sfera culturală sau a vieții publice?

În prezent vin foarte mulți oameni din Piatra Neamț – oameni de cultură, oameni politici – care fac parte din conducerea orașului, care participă la slujbele noastre, la hramurile mănăstirii și cu care avem o colaborare frumoasă. Sunt foarte mulți cei care au ajutat la construcția bisericii noi și la tot ceea ce s-a făcut în Mănăstirea Pângărați și dacă citim numele celor care sunt pe pomelnicul ctitorilor bisericii mari, vom regăsi aproape toate personalitățile zonei, din Neamț și din apropiere.

De la același autor

Ultimele din categorie