Toate păcatele sunt păcate grele și toate păcatele se numesc de marele Apostol Pavel "lucruri ale întunericului". Că auzi ce zice: Lepădați dar lucrurile întunericului. Apoi începe să le numere: desfrânarea, lăcomia, beția, hula, necredința... Tot păcatul întunecă pe om, dar uciderea este un păcat și împotriva Duhului Sfânt și strigător la cer, și poti să spui acestui păcat cum vrei. Că ce este mai scump la fiecare vietate decât viața?

Nu vezi mata că și o furnică și un țânțar și o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-și salveze viața. Fuge, aleargă, se păzește să nu o omori. Dar omul, care-i chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viața lui înaintea Tatălui ceresc?

Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară omului, dar omul este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ, și este foarte mare păcat.

*

- Prea Cuvioase, copiii care sunt avortați au suflet?

- Au! Cum să nu aibă?

- Dintr-a câta zi au ei suflet?

- Din clipa zămislirii. Căci spune proorocul Ieremia: Doamne, Tu zidesti duhul omului întru zămislire.

- Păi, înseamnă că sunt numai suflet, părinte.

- Sământa bărbatului și a femeii este vie. Și atunci, în clipa împreunării, s-a zidit și sufletul și trupul.

- Prea Cuvioase, ce se zidește întâi la om?

- Întâi și întâi se zidește sufletul și apoi trupul. Trupul ia forma după suflet.

- Atunci cum este cu copiii avortați?

- Pentru un copil avortat 20 de ani n-are voie să se împărtăsească mama lui. El este viu de când s-a zămislit în pântecele maicii lui; de când era cât o sământă de cânepă. Dacă îi faci ceva de atunci sau bei niste otrăvuri ca să pierzi copilul, ucigașă de oameni ești. De ce să nu vă spun? Cum să tac, că o să mă întrebe Mântuitorul!

- Mai este iertare, părinte?

- Este iertare! Te duci și te spovedești, faci canonul și te iartă Dumnezeu.

Nu este nici un păcat de neiertat. Numai păcatul nepocăit și nemărturisit rămâne în veci neiertat.

- Sufletele copiilor avortați unde sunt?

- Sufletele copiilor avortați stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Și ei strigă la Dumnezeu: "Doamne, pentru ce suntem noi lipsiți de bucuria feței Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusețile din această lume și nici nu am făcut vreun păcat?" Și atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigașe. Iar părinții care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare.

- Dar care se feresc să nu nască copii, ce canon trebuie să facă?

- Care se păzesc să nu facă copii, sunt opriti de la Sfânta împărtășanie doi ani de zile.

- O femeie bolnavă de trei ani de zile si care a pierdut un copil fără voia ei, vă întreabă ce să facă?

- Să se ducă la mărturisire la preotul ei si să-și facă canonul rânduit, că dacă nu-l face în lumea aceasta, o ajunge canonul cel de dincolo.

- Dacă nu-i dă canon părintele?

- Ba să-i dea canon. Cine a pierdut copii fără voie este oprit de la Sfintele Taine numai doi ani.

Fraților, să știți un lucru: Păziți-vă foarte tare, să nu spuneti în gândul vostru, cum îmi spune câte o femeie la mărturisire: "Da, părinte, l-am avortat, dar era numai de o lună sau de trei săptămâni!"

Ce-ai zis? De trei săptămâni? Iată ce spune Sfântul Anastasie Sinaitul:

"Precum când tună și fulgeră, odată auzi tunetul și odată vezi lumina fulgerului, așa în clipa când s-a zămislit copilul se zidește în el și trupul și sufletul lui, într-o formă ca o sămânță de cânepă sau poate mai mic, dar în aceeași vreme".

De aceea sfătuim pe cei ce-au căzut în acest păcat, ca să se silească cu toată puterea să se mărturisească și să-și facă canonul în lumea aceasta, ca nu cumva dincolo să-l facă veșnic. S-a prea înmulțit păcatul acesta și este strigător la cer, și aduce osândă vremelnică și vesnică și în veacul de acum și în cel viitor. Amin.