Vă rugăm să ne spuneți când asistența socială va trece sub egida Bisericii

Asta ne-ar mai lipsi! Nu ne trebuie, bre, asistență socială! Aceasta este o meserie socială inventată de civilizația seculară protestantă…

Asta ne-ar mai lipsi! Nu ne trebuie, bre, asistență socială! Aceasta este o meserie socială inventată de civilizația seculară protestantă… Noi am împrumutat această denumire, în nomenclatorul profesiilor, dar sper să capete alte înțelesuri în Biserică. Să fie și să redevină ceea ce a fost dintotdeauna: slujire a Bisericii. Biserica a slujit dintotdeauna pe cel sărac, pe cel aflat în nevoi. Pomană, pomenire, faptă bună, într-ajutorare a fost dintotdeauna, iar acum, slavă lui Dumnezeu, Sfânta Biserică învață să facă și activitățile acestea de educație, de într-ajutorare, de ridicare pentru a fi împreună „pomeniți”, chemați pe nume, când va veni Domnul! Acesta este scopul slujirii filantropice în Biserică.

Când va trece orice lucrare de ajutorarea a aproapelui sub egida Bisericii se va face aceasta în toate formele, în clipa în care Sfânta Biserică va fi înțeleasă în sensul adânc și profund al cuvântului. Astăzi, mulți oameni cred că Biserica e alcătuiră din episcopi și preoți. Confundă Ierarhia Bisericii cu Biserica. Nu! Biserica suntem noi toți. Și tot ce faceți dumneavoastră este sau nu este slujirea aproapelui, după cum suntem implicați fiecare în viața noastră și-n locul nostru. Și, slavă Domnului, se fac atât de multe lucruri acum. Și dacă nu vom participa la această slujire întreaga suflare a Bisericii, de la mic la mare, vom pieri. Avem boli atât de grave… Poporul nostru este grav bolnav. Toată lumea e bolnavă, în primul rând de fel și fel de dependențe, de adicții cum se numesc acum. Poporul nostru este dependent de alcool, aproape jumătate. Foarte mulți oameni sunt dependenți de alcool și este o boală cumplită. Avem și dependența de droguri, de țigară, de pornografie, de dulciuri, de mâncare, de muncă, dependența de numele diavolului! Da, da, e o dependență, oameni buni. Încercați să rugați un om care drăcuiește toată ziua, să n-o facă. Nu poate. Face sevraj, leșină, se-nnegrește la față. Chemarea necuratului îl ușurează! Acesta e un semn al dependenței. Dependența este relația aceea în care dacă nu faci un anumit gest, sau nu înghiți o anumită substanță, sau nu spui un anumit cuvânt, ți se face rău pentru că acelea produc în corpul nostru substanțe ale plăcerii și plăcerea aceea dacă nu mai este alimentată se răzbună pe tine și intri-n boală. Pur și simplu un om nu poate să se lase de fumat pentru că i se face rău, face febră, are fel de fel de tulburări. Intră în perioada numită de perioadă de sevraj, de suferință cumplită. Așa că va trebui să învățăm să ne vindecăm de dependențele noastre, să ne vindecăm rănile sufletești… Suntem foarte răniți. La suprafață oamenii par bine, frumos îmbrăcați, parfumați dar e atâta tristețe dedesubt, e atâta mizerie, atâta ură-n familiile noastre, atâta violență, atâtea abuzuri, atâția copii abuzați în cele mai cumplite feluri chiar de cei care ar trebui să-i protejeze… Suntem tare bolnavi și asistența socială înseamnă în primul rând să ne vindecăm aceste răni, să ne pese unul de celălalt, să-L aducem pe Dumnezeu în rănile noastre, în viața noastră, ca să învățăm să ne bucurăm. Ne-am născut pentru bucurie, ne-am născut pentru fericire, și asta se învață!

De la același autor

Ultimele din categorie