Pavecerniţa Mare este una dintre slujbele specifice Postului Mare, fiind săvârşită în toate zilele, cu mici excepţii (zilele de sâmbătă şi duminică, când se face Pavecerniţa Mică; miercuri şi vineri în săptămâna a cincea a postului; miercuri, joi şi vineri în Săptămâna Sfintelor Pătimiri). Pavecerniţa este o slujbă de mulţumire pentru ziua care tocmai se încheie, dar şi o rugăciune de cerere pentru trecere în pace a nopţii care urmează. În timpul Postului Mare, predomină săvârşirea Pavecerniţei Mari, având un accentuat caracter de pocăinţă, mai ales în primele patru zile din săptămâna întâi a postului, când se combină cu citirea Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Majoritatea citirilor, rugăciunilor şi cântărilor au un caracter penitenţial (Psalmul 50, troparele de umilinţă, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, rugăciunea lui Mănase, rugăciunea Sfântului Mardarie ş.a.), trezind în adâncul sufletului o pocăinţă curată şi luminată de nădejdea mântuirii.

Săvârşirea împreună a Pavecerniţei Mari şi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul îl introduce pe credincios în atmosfera unei privegheri prelungite, ajutându-l să se adapteze la condiţiile spiritualităţii nocturne specifice lumii monahilor. În aparenţă obositoare, această slujbă este în esenţă un timp privilegiat pentru odihnirea sufletului prin rugăciune şi asceză, dar şi un „proiect” al unui mod de viaţă special pe care creştinul îl poate adopta în perioada Postului Mare. Ea simbolizează perioada veterotestamentară, în care oamenii aşteptau în întuneric izbăvirea prin venirea Mântuitorului promis, pocăinţa dinaintea morţii şi noaptea acestei vieţi în care aşteptăm zorile Împărăţiei veşnice şi Soarele Dreptăţii, Hristos.