Spirit gospodăresc la parohia Odaia Bursucani

Documentar

Spirit gospodăresc la parohia Odaia Bursucani

    • Spirit gospodăresc la parohia Odaia Bursucani
      La Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ urmează a se realiza consolidarea fundaţiei exterioare şi finalizarea faţadei. Interiorul este pregătit pentru pictură

      La Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ urmează a se realiza consolidarea fundaţiei exterioare şi finalizarea faţadei. Interiorul este pregătit pentru pictură

    • Spirit gospodăresc la parohia Odaia Bursucani
      Spirit gospodăresc la parohia Odaia Bursucani

      Spirit gospodăresc la parohia Odaia Bursucani

    • Spirit gospodăresc la parohia Odaia Bursucani
      Enoriaşii parohiei, la o oră de cateheză despre avort

      Enoriaşii parohiei, la o oră de cateheză despre avort

    • Spirit gospodăresc la parohia Odaia Bursucani
      Spirit gospodăresc la parohia Odaia Bursucani

      Spirit gospodăresc la parohia Odaia Bursucani

Satul Odaia Bursucani este situat la 13 km de oraşul Bârlad, în partea de N-E, într-o depresiune mică, cu uliţe întortocheate şi înguste. Este o aşezare foarte veche. Din bătrâni se spune că pe aceste meleaguri, într-o poiană, în mijlocul codrilor, s-a aşezat un cetăţean cu numele Bursucanu. Locuinţa lui avea o singură odaie şi oamenii obişnuiau să-i zică „Odaia lui Bursucanu“. De aici numele acestui sat.

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ a început a se zidi în anul 1899, în timpul preotului Pavel Chiricuţă, şi a fost finalizată în 1906, când Preasfinţitul Episcop Conon Arămescu Donici a oficiat slujba de sfinţire. În Documente bârlădene, însă, volumul I, scriere din 1919, se aminteşte de prima biserică existentă aici ca fiind sfinţită de Preasfinţitul Episcop Iacov Bârlădeanu, în 1824, împreună cu pr. protopop Constantin Iconomu Cocu de la Biserica „Sfântul Dimitrie“ din Bârlad.

Biserica are încălzire prin pardoseală

După mai mulţi ani de suplinire, exercitată de diferiţi preoţi din satele învecinate, în 2004 este instalat la Odaia Bursucani preotul paroh Vlad Bojian.

Ajutat de consiliul parohial şi de autorităţile locale, noul paroh s-a străduit, de cum a ajuns aici, să dea un suflu nou parohiei. Constatând starea deplorabilă în care se afla lăcaşul de cult, vechi de 105 ani, pr. Bojian începe în anul 2005 demersurile cu privire la documentaţia necesară începerii lucrărilor de reparaţie capitală. Acestea debutează în 2007, când se înlocuieşte integral acoperişul. În anul 2008 se decopertează interiorul şi exteriorul lăcaşului şi se intensifică lucrările de reparaţie: se consolidează interiorul, se construieşte un veşmântar şi o troiţă în centrul satului.

„Tot acum biserica este pardosită cu marmură şi se face încălzirea prin pardoseală. Acest lucru a asigurat confortul termic al enoriaşilor, motivându-i să vină mai des în casa Domnului. Acum am eliminat expresia «frig ca în biserică» din vocabularul credincioşilor“, spune, zâmbind cu mulţumire, pr. Vlad Bojian.

Între anii 2009-2011, biserica este împodobită cu numeroase obiecte de cult, se renovează catapeteasma, se înlocuiesc stranele şi iconostasele, se tencuieşte faţada exterioară, dar din cauza problemelor financiare lucrările de reparaţie stagnează până la finele anului 2012, când reîncep. Actualmente interiorul este pregătit pentru a fi pictat. Urmează consolidarea fundaţiei exterioare şi finalizarea faţadei, cu tencuială decorativă.

Microferma parohiei

Parohia numără 213 familii, din care aproximativ două treimi sunt formate din oameni de peste 65 ani. „Odaia Bursucani e un sat îmbătrânit, scăldat în sărăcie, în uitare şi singurătate. Fiii mai tineri ai satului, plecaţi care încotro să-şi făurească o viaţă mai bună, revin de cele mai multe ori doar ca să-i conducă pe ultimul drum pe cei dragi ai lor, rămaşi în locurile unde s-au născut“, mărturiseşte cu tristeţe pr. Bojian.

Printre priorităţile pastoraţiei sunt copiii şi tinerii, pe care parohul îi antrenează în tot felul de activităţi educative sau social-caritative. Întrucât părintele predă religia la Liceul „Mihai Eminescu“ din Bârlad, a ajuns să le cunoască nevoile, dorinţele, să le asculte întrebările şi neliniştile. În cadrul programului de cateheză „Lăsaţi copiii să vină la Mine!“, care se desfăşoară în biserică, tinerii enoriaşi beneficiază de lecţii practice, puse la dispoziţie prin mijloace moderne, eficiente: videoproiector, calculator, planşe de lucru etc. „Am realizat că în felul acesta receptează mult mai uşor informaţiile religioase. Ora de religie de la şcoală îşi găseşte aplicativitate şi continuitate în casa lui Dumnezeu, Cel Care desăvârseşte“, precizează pr. Bojian.

Cei doi copii ai părintelui paroh, Teodor şi Xenia, prin dinamismul şi sociabilitatea lor, stimulează prezenţa şi a altor mici enoriaşi, care percep lăcaşul de cult ca pe un alt „loc de joacă“, diferit prin decenţa şi respectul pe care îl impune. Iar buzunarul plin cu bomboane al reverendei, mâna lui caldă aşezată pe creştet, zâmbetul lui părintesc l-au făcut pe preotul satului foarte îndrăgit de cei mici, care îl însoţesc nu numai la biserică, dar şi atunci când  cutreieră uliţele satului, pentru a răspunde nevoilor spirituale ale păstoriţilor.

An de an, de Crăciun şi Paşti, alături de doamna preoteasă Raluca, care este profesor la Liceul Pedagogic din Bârlad, pr. Bojian îi adună pe elevi împreună, pentru a le oferi daruri micuţilor internaţi la spitalul de copii din oraş. Fiecare acţiune de genul acesta are morala ei. Copiii simt ajutorul lui Dumnezeu, pe Care Îl percep ca pe Cel mai mare aducător de daruri şi vindecătorul lor.

Un impact deosebit în viaţa parohiei îl au vizitele pastorale la casele credincioşilor, în special la cei bătrâni, cărora nu le mai calcă nimeni pragul. Cele mai mari bucurii de aici îi vin păstorului de suflete. S-a obişnuit să le asculte ofurile, să le şteargă lacrimile, să se zbată să găsească soluţii pentru problemele lor.

Pentru a stimula lectura enoriaşilor parohia se îngrijeşte de tipărirea unor „buletine informative“, în colaborare cu primăria, poliţia, dispensarul şi şcoala.

De remarcat este simţul gospodăresc, practic al părintelui Vlad Bojian, care, văzând posibilităţile financiare precare ale parohiei, s-a gândit la o metodă, poate inedită pentru un păstor de suflete, prin care să valorifice şi roadele pământului, şi a pus pe picioare o microfermă de curcani. Din venituri, s-au suplimentat salariile angajaţilor de la biserică şi se alimentează totodată acţiunile filantropice.

Citește despre: