Acest eveniment este atestat documentar la data de 10 aprilie 1787, fiind amintit și de stavroforul Coman Vasilescu, care întocmește o listă a mănăstirilor închinate. Printre acestea se numărau și Golia, Bărboi, „Sfântul Sava”, Cetățuia, „Sfinții Trei Ierarhi” și Galata.

Dar ce era, practic, o „mănăstire închinată”? Impresionați și atașați de splendoarea în care se afla clerul grecesc, unii dintre ctitorii sau fondatorii de mănăstiri, mai ales prin secolul al XVI-lea, au dedicat și au supus ctitoriile lor sub protecția unor biserici mai mari, străine, grecești, aparținând Locurilor Sfinte. Stavroforul Coman Vasilescu asemăna această stare de fapt cu „un fel de suzeranitate religioasă, analoagă celei politice, în speranța că intențiunile lor vor fi îndeplinite mai cu conștiinciozitate de călugării greci”.

Actul de închinare, o garanţie a continuităţii vieţii mănăstirii

Motivele pentru care se instituia de bunăvoie această supunere față de alte mănăstiri străine sunt explicate de cronicarul Cantemir Vodă și consemnate în Cronica Moldovei. Potrivit acestuia, se născuse în acea vreme un obicei ca atunci când un domn sau un boier voia să zidească o mănăstire, își împărțea toate averile, în mod egal, între mănăstiri și copiii săi. Dacă se temea ca lăcașul de închinăciune să nu fie distrus după moartea lui, îl închina unei mănăstiri mari de la Locurile sfinte.

„După ce a făcut aceasta, arhimandriții acelor lavre sunt obligați să vegheze asupra monastirei și să aibă grijă totdeauna să se găsească acolo călugări cu viață neprihănită și cu moravuri cinstite. Iar ca răsplată a sarcinii de privighitori, executor și curatori, acei ctitori au făcut și ceva dar bisericilor și monastirilor grecești de la Locurile sfinte, anume: de a se cumpăra undelemn, tămâie, lumânări și chiar bani, sub denumirea de daruri sau mile”, este consemnat în Cronica Moldovei.

De aici provine și denumirea de mănăstiri închinate, în comparație cu celelalte mănăstiri indigene, care nu erau supuse la asemenea îndatoriri. Despre această închinare a Mănăstirii Frumoasa amintește și Iorga: „Pe vremea Movileștilor trecu în atârnarea de Muntele Sinai și mănăstirea lui Balica Hatmanul, ce este lângă Galata, lângă târgul Iașilor, unde este hramul Sveti Arhangheli Mihail și Gavriil și alți fără de trup puteri, adecă viitoarea Frumoasa din jos de Galata”.