Schitul Doamna, închinat Doamnei Cerurilor

Locuri de pelerinaj

Schitul Doamna, închinat Doamnei Cerurilor

    • Schitul Doamna, închinat Doamnei Cerurilor
      Schitul Doamna, închinat Doamnei Cerurilor

      Schitul Doamna, închinat Doamnei Cerurilor

    • Schitul Doamna, închinat Doamnei Cerurilor
      sursa: www.protoieriamoinesti.ro

      sursa: www.protoieriamoinesti.ro

    • Schitul Doamna, închinat Doamnei Cerurilor
      sursa: www.protoieriamoinesti.ro

      sursa: www.protoieriamoinesti.ro

    • Schitul Doamna, închinat Doamnei Cerurilor
      sursa: www.protoieriamoinesti.ro

      sursa: www.protoieriamoinesti.ro

    • Schitul Doamna, închinat Doamnei Cerurilor
      sursa: www.protoieriamoinesti.ro

      sursa: www.protoieriamoinesti.ro

După anul 1999, locul a fost donat de locuitorii comunei Enăcheşti mănăstirii Stirigoi, din munţii Zemeşului. Câteva maici iubitoare de linişte au pus bazele unui schit, sub protecţia Maicii Domnului. La început, ele au locuit în vagoanele donate de compania petrolieră Moineşti. Apoi, cu eforturi susţinute, a fost ridicată o casă monahală şi o bisericuţă din lemn.

În depresiunea Tazlău - Caşin, în comuna Enăcheşti din judeţul Bacău, la loc de taină, fiinţează un aşezământ închinat Acoperământului Maicii Domnului. Locuitorii zonei îi spun „Doamna”, dintr-un motiv istoric. La începutul secolului al XIX-lea, în perioada în care familiile boiereşti deţineau cea mai mare parte a pământurilor ţării, locul actual al schitului şi pădurile înconjurătoare aparţineau familiei boierilor Enache. Localnicii nu îşi mai amintesc de foştii proprietari, dar au reţinut că dealul Enăcheştilor a fost al unei „doamne”. Aceasta avea un conac de vară, într-o poiană, în cadrul căruia era un Altar al lui Dumnezeu.

După împroprietărirea ţăranilor şi, apoi, după colectivizare, conacul şi paraclisul au fost ruinate şi desfiinţate. Liderii locali comunişti voiau ca în poiană să construiască saivanele pentru vitele colectivului. Însă, Dumnezeu a avut alte planuri cu poiana Doamnei.

După anul 1999, locul a fost donat de locuitorii comunei Enăcheşti mănăstirii Stirigoi, din munţii Zemeşului. Câteva maici iubitoare de linişte au pus bazele unui schit, sub protecţia Maicii Domnului. La început, ele au locuit în vagoanele donate de compania petrolieră Moineşti. Apoi, cu eforturi susţinute, a fost ridicată o casă monahală şi o bisericuţă din lemn.

Pe o culme de deal împădurită de codri seculari, la 1 octombrie 2001 s-a oferit veşmântul sfinţirii bisericii, dar şi corpului de chilii. Încercările nu au întârziat să apară în viaţa tinerei obşti. În anul 2008, bisericuţa a fost mistuită de un incendiu. Dar, măicuţele nu au renunţat. Cu ajutorul mănăstirii mamă, dar şi al credincioşilor din zonă, un nou paraclis străjuieşte astăzi în poiana „doamnei”.

 

 

Citește despre: