Pe când împărăţea în Bizanţ Andronic al II-lea Paleologul (1282 - 1328), arhanghelii Mihail şi Gavriil s-au arătat prin minune părinţilor mănăstirii Dohiariu, descoperindu-le un izvor de apă. Până atunci apa se aducea în mănăstire cu găleţile de la 3 mile distanţă, cu multă trudă, provocând călugărilor boli, umflături şi dureri de picioare.

S-au întrunit deci şi au decis să sape adânc, aşezând ţevi mari pe unde să-i treacă apa protejată de orice murdărie. Au predat lucrarea unui călugăr zidar, lui Teodul (gr. = robul lui Dumnezeu), acesta stabilind să înceapă lucrul în ziua următoare.

În aceeaşi noapte apar arhanghelii Mihail şi Gavriil la Teodul, în vis, şi-i zic:

- De ce vă obosiţi şi vă chinuiţi în zadar şi tu şi mănăstirea? Ascultă cum apa se găseşte în mănăstire.

Imediat ce a auzit acela, i s-a părut că s-a ridicat şi a zis:

- Arătaţi-mi, vă rog, unde este?

Atunci arhanghelii l-au luat de mână şi l-au dus la locul unde se găseşte astăzi fântâna. După aceea au săpat cu o unealtă cu două ghiare (în greceşte), au scos apă şi i-au dat lui Teodul să bea. A băut acela şi i s-a părut foarte dulce.

Imediat s-a trezit. A chemat pe călugări şi le-a zis:

- Am văzut noaptea trecută, în timp ce dormeam, pe cei doi arhangheli zicându-mi unde există apă în mănăstire. Haideţi deci să săpăm la locul unde mi-au arătat.
Imediat ce au început să sape, s-a arătat izvorul apei. Săpând mai adânc, au găsit apă de băut. Au slăvit pe Dumnezeu şi pe arhangheli. Apa aceasta există până astăzi şi vindecă de boli pe oricine o bea cu credinţă.

(Ion Andrei Ţârlescu, Minuni ale Sfinţilor Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, pp. 176-177)